E un subiect care pare sa ma caute in ultimele zile asa ca il voi dezvolta. E in parte si un raspuns pentru asta. Ce se intampla cu prietenii si cercul social atunci cand te indragostesti?
Eu sustineam, si inca mai sustin, ca o persoana care se indragosteste cu adevarat are dreptul la circumstante atenuante. Clar. In momentul in care te loveste un sentiment atat de rar intalnit si de frumos si aducator de chestii placute, ai dreptul sa i te lasi in voie. Ar fi si pacat sa nu traiesti la maxim momentele alea de la inceput, care oricum sunt destul de numarate si se termina mai repede decat ar trebui.
Insa dreptul la circumstante atenuante nu coincide cu dreptul de a da deoparte cu totul lumea ta de pana atunci. Pentru ca atunci dragostea risca sa devina obsesie si sa te schimbe in rau. Adica:
E normal sa umbli cu capul in nori, sa calci in gropi si sa nu auzi claxoanele, e normal sa preferi o seara romantica alaturi de el in locul iesirilor obisnuite cu prietenii, e normal sa cazi in reverie in mijlocul sedintei si sa nu mai auzi nimic urmatoarele 10 minute, e normal sa nu iti vina sa vorbesti despre sau sa te gandesti la altceva in afara de marea si nemaipomenita ta poveste de dragoste.
Daaaar…
NU este normal sa renunti la pasiunile tale, la lucrurile care te faceau fericita inainte sa apara el; NU e normal sa incetezi brusc sa te mai vezi cu oricine altcineva, sa intorci spatele tuturor prietenilor pentru ca simti ca nu mai ai timp si chef de ei, sau, mai mult, sa ii vorbesti de rau pentru ca el nu ii place; NU este normal sa ii acorzi tot timpul, toata energia, toata viata ta. Esti indragostit, nu esti sclav.
Pentru ca perioada asta se va termina la un moment dat. Fie cu bine, transformandu-se in altceva, fie cu rau, stiti voi, dar se va termina. Si atunci, cand ai fi avut cea mai mare nevoie de prieteni si in general de orice legaturi cu viata ta de dinainte, s-ar putea sa constati ca s-au cam dus dracului.
Acum, privind din perspectiva cealalta si anume ca prieten bun al cuiva foarte indragostit, si tu trebuie sa fii atent la semne. Sa recunosti simptomele, sa vezi in ce categorie de mai sus se incadreaza „indragostitul” de langa tine. Si daca e in prima sa il lasi in ale lui, sa isi traiasca momentele de glorie si sa asculti cu rabdare povestirile interminabile despre nou-descoperita fericire din viata lui, fiindca stii ca o sa isi revina mai devreme sau mai tarziu. Si daca e in a doua, sa NU il lasi sa se afunde numai pentru ca te simti tu ranit in orgoliul tu de prieten. Stii bine ca nu exista obiectivitate in dragoste, ai fost si tu acolo la un moment dat. Sa incerci sa vorbesti cu el si sa il scuturi. Si daca dupa ce incerci, se indeparteaza de tine, il lasi, cu nocivitatea lui cu tot, si asta este. 🙂 Depinde de tine daca, dupa ce totul se termina, esti dispus sa ii acorzi o a doua sansa ca si prieten.
Cam asta. La multe indragosteli, sau macar una si buna 😀
Magdici 
Ce mai zice lumea