Arhivele lunare: Februarie 2010

azi imi place…

…sentimentul asociat zambetului condescendent cu care am privit de dimineata paharele goale de pe masa. Azi-noapte tarziu stateam si beam un coniac  si vorbeam  cate in luna si in stele; era intuneric si un pic de oboseala si sentimentul ca suntem doar noi, clandestini cumva fata de lumea care dormea undeva departe. Acum e dimineata, lumina, soare si paharele stau cuminti ca si cum nu ar sti nimic. Si nici eu nu stiu de ce am zambit cand le-am vazut si de ce sentimentul era unul ciudat de placut si de reconfortant. Ca si cum totul e exact asa cum ar fi trebuit sa fie vreodata.

Olimpiada de iarna si timbrele

Adevaru’ e ca nu am urmarit absolut deloc sesiunea asta de sporturi de iarna. De mai bine de un an, de cand televizorul meu functioneaza doar pentru VH1, filme de pe net si alte cateva exceptii, sunt cam paralela cu stirile, mondenitatile, evenimentele, revolutiile pe care nu le aflu de pe net. Si asa si cu acest Vancouver 2010, e mai mult o notiune abstracta despre care discuta oamenii din jurul meu de zor.

Un lucru totusi a facut pentru mine. M-a facut sa imi aduc aminte ca asta nu e prima olimpiada de iarna din Canada de care am luat cunostinta. Pe vremea cand inca mai eram mica (relativ vorbind 😀 ) aveam impresia, intre altele, ca imi place sa colectionez timbre; aveam o groaza, in multe clasoare de diferite dimensiuni. Daca tin bine minte, fiecare dintre ele era responsabil de o anumita categorie de timbre: era cel cu flori, cel cu animale, cel cu picturi si era si unul cu sport. Unul albastru inchis si jerpelit rau. Si intre multele colectii din el era si una cu olimpiada de la Calgary din ’88. Nu stiu de ce mi s-a intiparit cu atata acuratele numele ala pe retina. Oricum. Mi-am adus apoi aminte cu nostalgie de felul cum cumparam in mod periodic (saptamanal oare? nu mai stiu…) de la posta plicurile portocalii si albastre (cele mici) si rosii (cele mari),  de infrigurarea desfacerii lor, de bucuria de a gasi timbre noi si de usoara dezamagire data de dubluri…

Clar trebuie sa imi caut clasoarele 😀 Macar atata lucru datorez acelor momente din copilarie 😀

iar nu-mi convine

Incerc de cele mai multe sa fac bine ceea ce am de facut. Nu stiu daca imi iese pentru ca se pare ca nu am masura interioara calibrata pentru ceea ce fac. Si n-am aflat inca ce pot sa fac cu calibrul meu, la ce e bun el. Acu’ drept e ca nici nu m-am omorat incercand…

Momentan (de ceva vreme) nu simt deloc imboldul sa pun pasiune in ceea ce fac la munca. Nu stiu daca e din cauza felului meu de a fi sau din cauza a ceea ce fac. Adica. Ma simt mai atrasa de alte lucruri pe care le-as putea face in timpul liber, simt ca viata mea adevarata e acolo, in alea 2-3 ore amarate pe zi in care nu pontez pentru corporatie. Si atunci conchid ca un job e doar un job, care trebuie limitat strict la orele oficiale, dupa care poate fi inchis in sertar si basta.

Totusi, asta ma face sa ma simt nemultumita de mine, simtind ca nu dau tot ce am mai bun (asa cum ne invata filmele americane 😀 ). Oare nu ar fi mai bine sa fac un efort de vointa si sa imi canalizez mai multa energie in ceea ce fac acum decat sa ma intreb mereu cum ar fi daca as face altceva? Si sa imi folosesc timpul liber, nu pentru lucruri despre care imi imaginez eu ca imi plac, ci pentru a deveni mai buna la ceea ce fac acum? Pentru ca poate si daca as face acel altceva, care acum imi pare incredibil de interesant, as avea poate fix aceeasi dilema si stare de spirit. De aici intrebarea daca nu cumva problema e cu mine, nu cu ceea ce fac.

In fine. Instinctual, aleg prima optiune, in timp ce constiinta mi-o baga pe gat pe a doua. Cred ca intrebarile astea vin si din faptul ca sunt cam lenesa si cam egocentrista. Dar mi-ar prinde bine, cred, sa stiu ca si altii si le pun. Pai?

sustin codrii romaniei :D

Ma, io stiu ca de cand nu mai scriu in mod curent nu ma mai citeste nici dracu’ dar cateva click-uri poate reusesc sa produc. Asa ca, intrati pe proprie raspundere ca sa dati o mana de ajutor unei vesnice tinere sperante.

http://stimtot.ro/442/un-blogroll-despre-iubire

Succes, ba!