Arhivele lunare: Septembrie 2008

Tot din suedia

Ce am mai strans eu asa:

  • azi noapte a dat bruma!!!! mi se paruse mie aseara ca e mult sub limita admisibila de frig, si intr-adevar azi dimineata toata iarba era acoperita cu argintiu 😀
  • suedezii au probabil foarte multe calitati, dar simtul modei nu se numara in mod sigur printre ele. Mai ales la suedeze mi se pare remarcabil felul in care reusesc sa scoata maximul de dizgratiozitate din orice combinatie de haine ar pune pe ele. In zilele normale de lucru e mai putin evident, dar sa le vezi sambata seara!!!!!!! Aduc la rang de arta capacitatea de a arata imbracate de la second hand, indiferent de situatie, desi stiu cati bani dau pe haine, ca le-am vazut magazinele, brrrrr. Ma depaseste abilitatea lor de a isi alege exact hainele care nu au absolut nicio legatura una cu alta, nici ca si culori, nici ca scop, nici ca nimic!!! Adica, si englezoaicele sunt imbracate lalau, dar au un stil in a face asta. Suedezele nu au nimic 🙂 (don’t have a clue ar fi sunat bine in contextul asta, nu stiu cum sa traduc 🙂 )
  • Ce faci in mod normal daca vrei sa iti iei cateva beri sa le bei cu prietenii intr-un cadru restrans? Te duci la supermarket, nu? Wrong!!! 😀 La supermarket nu gasesti decat bere cu maxim 3.5% alcool. Berea normala se cumpara de la magazine speciale de comercializat alcool, care de obicei se inchid fix cu 5 minute inainte sa te dezmeticesti tu si sa afli unde trebuie sa te duci. Doamne fereste, nu care cumva sa te alcoolizezi prea tare. M-au dezamagit la faza asta, sincer.
  • in rest, numai de bine. Mai era ceva dar nu mai tin minte ce si trebuie sa inchid ca pierd avionul. Going hooooooooome 😀

melancolie

Sunt lucruri pe care ai impresia ca le simti pentru ca te gandesti ca ar trebui sa le simti si nu esti sigur ca le simti de fapt; si sunt lucruri pe care le simti cu mult inainte de a iti fi dat seama ca le simti si nu esti sigur ca ar trebui de fapt.

Sunt aventuri pe care le ai doar ca sa uiti; si apoi mai sunt aventuri pe care le ai pentru ca nu ai uitat nimic de fapt.

Sunt oameni pe care crezi ca ai vrea sa ii pastrezi pentru totdeauna si totusi aluneca mereu de langa tine; si sunt oameni pe care nu i-ai chemat niciodata si totusi au fost mereu o parte din tine.

Sunt momente in care spui zeci de cuvinte frumoase ca sa acoperi un gol; si sunt momente in care cuvintele care te macina pe dinauntru raman nerostite pentru ca le simti fara forta in comparatie cu ceea ce ai vrea sa exprimi.

Ah, dar imi trece repede 🙂

Luna si doi bani jumate

O alta carte care m-a prins. Trec repede peste povestirea amuzanta in care nu citisem absolut nimic desper background-ul cartii, si ma intrebam cum de nu am auzit despre acest al doilea pictor celebru care a trait in Tahiti, si eram pregastita sa ma duc la National Museum in Stockholm sa ii caut picturile 😀 bine ca totusi am citit inainte coperta pe care scria mare „Carte inspirata din viata lu Paul Gaugain” si care m-a scutit de ceva cautari jenante pe Google despre Charles Strickland 😀

Povestea cartii in sine e un pic fantezista si romantata. Dar modul in care sunt discutate, de pe margine, relatiile dintre oameni, dragostea privita in mod diferit de barbati si femei, implicatiile morale si sociale ale actiunilor, caracterele oamenilor prezentate fara mila exact asa cum sunt, cu parti bune si mai ales rele, m-au captivat fara drept de apel. Mi-a placut ideea ca orice om e o suma de contradictii; si ca nu te poti astepta de la nimeni sa fie fundamental bun sau rau. In fine, pare la mintea cocosului ce spun eu aici, dar felul in care sunt narate treburile astea in carte face diferenta.

Voiam sa mai comentez ca mi-am dat seama, din nou, cat de inutila e toata literatura de dezvoltare personala, care capata o amploare din ce in ce mai mare. Daca esti baiat destept, inveti toate lucrurile despre tine din alte parti, intr-un mod mult mai solicitant, pentru ca ideile nu iti vin gata digerate, dimpotriva. Ai posibilitatea sa alegi ce se potriveste cu felul tau de a fi, pentru ca fireste ca fiecare dintre noi are moduri diferite de abordare a aceleiasi situatii. Si ar trebui sa aiba, si sa se ghideze mult mai mult dupa instinct si mult mai putin dupa sfaturile dintr-o carte. Dar asta e alta discutie.

Suedia Reloaded

Si am ajuns din nou in Suedia, de vreo 5 zile. E tare frumoasa Suedia toamna, in ciuda a ceea ce ma asteptam. E frumoasa ca orice tara lejer muntoasa, si culorile sunt de exceptie, mai ales daca nu ploua. Si pana acum am avut noroc. Si totusi eu o vad prin ochi de vizitator. E ordonata, curata si impersonala, la fel ca si oamenii. Ma uitam astazi la oamenii din gara si mi-am dat seama ce mult seamana toti intre ei… au aceeasi expresie, senina si linistita, aceeasi forma a ridurilor. Fetele lor nu par programate sa exprime mai mult de 2-3 expresii generale.

M-am mai gandit eu asa de ce sunt suedezii asa avansati. Au fruntile extraordinar de inalte, majoritatea; citesc mult, fac sport de cand sunt mici si se ingrijesc de sanatatea lor la fel, fac multi copii blonzi si sanatosi pe care ii educa in aceeasi maniera. Muncesc mult si eficient pana la 5, fara infinite pauze de chat, barfa si tigara; dupa care se duc acasa la neveste, prietene, amanti, copii sau mai stiu eu ce. Merg mult cu bicicleta si pe jos. Nu au poluare, cel putin eu nu am simtit-o, si daca nu e in capitala, nu vad unde in alta parte ar putea fi.

Nu au trafic cine stie ce. Apropos de asta, stateam eu in taxi ieri, in cel mai mare blocaj pe care l-am vazut de cand sunt aici, si care inseamna in termeni bucuresteni un trafic mediu pe bd. Unirii. Si ma uitam la masinile care stateau toate cuminti pe banda care nu avansa, si niciuna nu se baga pe banda de luat la dreapta care era libera, ca sa le taie celorlalti fata. Ce tampiti, auzi. 😀 Si trageam fericita concluzia ca de-asta sunt astia de pe aici atat de calmi, ca nu mai trebuie sa se enerveze din cauza nesimtitilor smecheri, stiu ca toata lumea sta la coada si ca nu e nimic de facut, si ca atare isi vad linistiti de ale lor. Si tocmai cand, cu multumire de sine, trageam eu aceste filosofice concluzii, taximetristul trage de volan si forteaza intrarea de pe banda libera pe care fusesem pana atunci pe banda corecta si aglomerata din stanga. Concluzia nu stiu care este, probabil ca taximetristii sunt la fel peste tot 😀 Sau poate doar al meu, ca era grec dupa nume. In fine.

Ce sa mai spun… sunt in tren acum. Tren de mare viteza, care ajunge din Stockholm in Goteborg in 3 ore, cu internet si prize si ceai si cafea gratis. Super. Desi la cat costa biletul, ar putea sa imi faca si un masaj exotic 😀 Imi plac in continuare peisajele si parca saptamana asta am inceput sa vad cu alti ochi posibiliteatea de a trai undeva aproape de natura, fie ea padure sau munte sau mare. E ceva profund linistitor in a avea o casuta frumoasa, departe de agitatia marelui oras, ceva ce pare sa se apropie de fericire mai mult decat alte scenarii. Doar ca nu in Romania 🙂 Si marele oras sa fie totusi rezonabil de aproape. Ufffff. Ma mai gandesc 😀

Credite si reclame

Vreau din nou sa scriu, jur ca vreau 😀 Dar de asemena jur ca as fi fost incredibil de plicticoasa daca as fi scris prea mult pana acum. Exista un numar limitat de dati in care poti sa scrii la rand despre acelasi subiect, fie el privit si din 276 de unghiuri. Ma rog, depinde de subiect. Deci o sa revin la posturile despre trafic 😀 mai ales ca e septembrie deja si nu mai e nevoie sa explic bucurestenilor ce inseamna asta.

In seara asta voiam sa scriu despre cum ma ingrijoreaza reclamele la credite. Nu m-am mai uitat demult la televizor si implicit la reclame, deci poate sunt vechi, dar eu acum am remarcat ce directie au luat. Deja lovesc la cel mai profund sentiment. Creditul este tot ceea ce ti-ai dorit in viata. Este raspunsul tuturor problemelor tale. Nu ai bani, nu ai masina, nu ai casa, nu ai job, nu ai concediu, seful tau e un cretin, nu ai prietena, ai cosuri, o ai mica? Iti faci Creditul si esti brad pitt! Cred ca mesajul este ca (atentie, cacofonie) Creditul are aproape acelasi efect pe care il au axe si wash&go, doar ca pe termen mai lung.

Ce imbecili toti filosofii pe care ii studiam eu cu sarg in liceu. Cum cautau ei raspunsul absolut. Daca nu se uitau la reclame. Ce tampiti. Iti faci Creditul, ai gasit piatra filosofala nene. Esti zen. Visele tale din copilarie, care fireste ca sunt toate legate numai de realizari materiale, nu mai sunt indeplinite in urma muncii si pasiunii cu care le urmezi, ci simplu si prozaic, printr-un credit. Pardon, nu un credit. CREDITUL!… E de ajuns sa spui „vreau credit” si o lumina orbitoare apare, iar coruri de functionari de banca ingeresti canta „cea mai mica dobanda, cele mai mici rate”. Si pe norii trandafirii plutesc diafane casa, masina, frigiderul, barca, storcatorul de fructe al viselor tale cele mai ascunse. Si semnezi in pasi de vals hartia eliberatoare si astfel intri in cea mai frumoasa, speciala si inaltatoare aventura a vietii tale. Da, asa se intampla. Jur. Daca nu crezi, suna la ING.

Creditul e raspunsul. Si grabeste-te, fa-l acum, repede, azi daca se poate, prin telefon, prin internet, prin SMS daca se poate, doar cu buletinul, doar cu fluturasul, doar cu promisiunea „il platesc, sa moara mama!” daca e posibil, ca maine poate, Doamne Fereste, n-o sa mai ai voie!! Ne cretinizam incet dar sigur 😦

In alta ordine de reclame, ceva mai amuzante, urate mai sunt toate femeile cu care s-a sarutat tipul din ultima reclama la orange 😀