Arhivele lunare: August 2007

Va pup, Creta awaits me

Gata cu Bucurestiul, cu metroul, cu femeile si incepatorii la volan, cu obsesiile, cu depresiile, cu zugravii, cu mobila si frigiderele si parchetul, cu serverele si cu trezitul de dimineata. Plec!!!!! (da, din nou) Nu am laptopul, nu am net. Avand in vedere review-urile despre hotelul la care ma duc, sper sa am macar curent electric. Nu conteaza. I don’t care anymore. Am totusi telefon, si daca imi place de cel care suna, s-ar putea sa si raspund. In rest, va pup pentru o intreaga saptamana.

PS: De obicei nu postez cautarile dubioase de pe google prin care lumea ajunge aici, dar asta a fost prea amuzanta: „magda te caut”. Hello, is it me you’re looking for? 😀

Anunțuri

hai ca mai e un pic…

… pana la concediu, pana termin cu santierul, pana o sa am din nou timp si chef si energie pentru lucruri mai placute. Un pic mic. Dorm pe mine frate, si in plus sunt un pachet de nervi intr-una. Nu ma mai suport eu, daramite restul. Si cel mai naspa mi se pare ca, de fiecare data, ma abtin si sunt politicoasa toata ziua cu oamenii straini, cu care nu am nimic de-a face, pe care uneori nu pot sa ii sufar, ca sa ajung dupa aia sa urlu de nervi la cei cativa, putini si dragi, care chiar conteaza. Ni se intampla tuturor si e de tot cacatul.

17 august 2007

am I officially a grown-up now? 😦 me don’t like. me feels old and unfullfilled. Buah. Cica imi trece in putin timp.

Partea mai buna e ca am primit floricelele cele mai frumoase si mai multe ever. Thank you guys. 😀

Cum mirosea azi pe Lascar Catargiu

Azi. Am dat peste una de-aia despre care scriam zilele trecute; mergea cu 30 la ora pe drum liber si cu vizibilitate, a stat o groaza pana sa treaca de o intersectie, dar dupa ce am depasit-o (urat, recunosc), crescuse pipota in ea si avea chef de urmariri. Lol. Catch me if you can. Am scazut recordul la 25 de minute. Tot mi se pare mult, mai incercam. 🙂

Dar dimineata s-a incheiat frumos, pentru ca pe Lascar Catargiu erau unii de la intretinerea spatiilor verzi, si mirosea neasteptat a iarba proaspat taiata… In Piata Victoriei mirosea ca la mine la munte! Nice. Oare a brevetat cineva pana acum vreun odorizant de camera cu aroma asta?

Candy

Cre, this one’s for you (R3 e initiatorul, dar dupa cum am comentat si atunci, a omis una dintre seriile de referinta, asa ca here goes…)



Femei la volan

Da, am descoperit misterul primordial al traficului din ce in ce mai infect din Bucuresti. Stateam acum ceva vreme la un stop interminabil cand m-a izbit drept in moalele capului: in stanga mea – gagica la volan; in dreapta mea – gagica la volan; in fata, in spate, in diagonala, din sensul opus, DE PESTE TOT, gagici la volan!!! Asta era! (Bine, ar mai fi scolile si incepatorii, la ore de varf, pe Stefan cel Mare, ca numai atunci si acolo pot sa invete, dar astia nu constituie obiectul acestui post)

Am inceput sa le recunosc de departe. E masina aia care merge ezitant intre benzi si care iti taie brusc calea fara sa se asigure in momentul in care, exasperat, incerci sa depasesti. E masina aia care iese de pe drumul fara prioritate, fara sa se uite macar de forma, sau uitandu-se fix in directia opusa, de parca a invatat sa conduca la Londra; sau, daca cumva este in fata ta, este masina aia care, la iesirea de pe un drum fara prioritate, sta doua sute de ani uitandu-se in stanga si in dreapta, chit ca nu vine nimeni, si se avanta fix cand vine si coloana de masini, incat tu clar nu mai ai unde si cand sa te duci si trebuie sa astepti urmatoarea pauza. E masina aia cu un milion de mutzunei, pernute si chestii agatate de oglinda (bine ca nu se mai poarta mileurile si perdelutele).

Si macar daca ar fi constiente de cat de prost conduc. Prefer de o mie de ori un taximetrist tupeist, ca macar ala stie ce face cand se baga; stie ca a fost nesimtit si ti-a taiat calea, te-a vazut ca vii. O femeie de-asta se baga fara sa viseze macar ca ti-a taiat calea, ca era sa o faci praf daca nu aveai ABS-ul bun; merge acolo in lumea ei. Cred ca prefer nesimtirea inconstientei.

Insa Doamne Fereste sa te iei de vreo gagica dintr-asta!!!! Sa ii zici ceva, sa gesticulezi, sau mai rau, sa o claxonezi. Toata Dunarea nu ii mai spala orgoliul ranit. Probabil doar Maria Antoaneta s-a mai simtit asa, cand au decapitat-o. Doamne, cat de misogin si nenorocit poti sa fii!! (Sau ce vaca proasta si nesimtita, dupa sex) Cat de redus!! Ea are probleme garla la care sa se gandeasca, sentimente ranite poate, sau poate incearca sa isi aduca aminte daca a dat mancare pisicii, oricum, ce mai conteaza un rahat de indicator de cedeaza trecerea, ce daca era sa intri in stalp incercand sa o eviti. Tu esti barbat, ea e femeie, are voie. Cum sa ii vorbesti asa, cum sa o injuri????? Invata, femeie, sa conduci, nu te mai ascunde dupa scuza „sunt gagica, nu stiu sa conduc, ocoliti-ma si voi daca puteti, hi hi”, si n-o sa te mai injure nimeni in trafic. Ma rog, nu atat de mult 😀 Sau, daca esti de cealalta parte, daca ai coaie (metaforice) si te bagi ca ultimul taximetrist, suporta consecintele: ceri scuze, taci malc si accelerezi sau injuri tu mai tare, dupa caz.

Ar mai fi multe de spus, despre diferitele tipologii, de exemplu; femeia in masina mica (cea mai raspandita), femeia in masina normala (cea mai putin periculoasa), femeia in masina sport (rara, poate ai noroc si e o pasionata care stie ce face, dar pentru orice eventualitate stai departe, poate i se prinde tocul in covorasul de sub pedala de acceleratie), femeia in masina de lux (periculoasa si tupeista) si, cea mai feroce, femeia in SUV. De fapt, femeia care vorbeste la telefon si se da cu rimel in SUV, in miscare (da, exista, am vazut-o 🙂 )

Da, da, si eu sunt una dintre gagicile la volan. Si eu mai plec cu frana de mana trasa, mai uit sa aprind farurile, mai tai calea fara sa ma asigur. Dar imi place sa cred ca incerc sa invat. Nu pretind sa fiu tratata diferit in trafic pentru ca sunt femeie, de fapt, ma astept sa mi se taie fata mai cu tupeu tocmai din cauza asta, si la diverse alte marlanii. Respectul il mai si castigi, nu numai il pretinzi, si in fata culorii rosii suntem cu totii egali. 🙂

La psiholog

Am fost astazi la psihologul firmei (da, m-au prins in cele din urma…); ma rog, era mai mult sociolog din ce am inteles, oricum omul trebuia sa ne evalueze din punct de vedere al comunicarii (mai bine zis lipsei de). Discutia a fost OK, nimic surprinzator despre mine, cica nu am probleme emotionale mari, whatever, if you say so. Sunt curioasa ce o sa scrie in raportul oficial.

M-au amuzat cateva lucruri:

  • mi-a zis sa ma imbrac mai elegant si ma voi simti mai bine; wtf omule, cum naiba sa ma duc in camera serveror in deux-piece si stiletto? I-am explicat ca natura meseriei nu ma lasa si mi-a sugerat sa imi tin adidasii in sertar, in caz de urgenta. Imi si imaginez cum vin la birou ca o diva, defilez un pic pe langa automatul de cafea, schimb niste vorbe de bon-ton cu oamenii importanti din firma, dupa care fug in baie, arunc cat colo tocurile si machajul si o tai pe site, la upgrade.
  • mi-a spus „ITI PORUNCESC SA TE INDRAGOSTESTI”. Da sefu’, imediat, stati sa trimit un mail si sa termin raportu’ asta.
  • mi-a explicat cat e de frumos sa te re-indragostesti de partenerul de viata: „te caci pe tine de emotie; diarie de-a dreptul!!! Bineinteles ca folosesc in mod special cuvintele astea ca sa te sochez in mod negativ.” Dap, ti-a iesit.

In rest, am mai vorbit de masterat, de integrale triple de volum (omu’ facuse si facultatea de matematica), si-a notat acolo ca nu imi place fizica si ca nu am rabdare, i-am mai povestit frustrarile mele, m-a trimis la biserica. I-am zis ca nu cred in Biserica. Naspa aparent; ar trebui sa cred, din ce am inteles ulterior, dar nu m-a convins. A mai barfit una alta despre alti colegi, ceea ce nu mi s-a parut etic dar m-a amuzat foarte tare (nu s-a tradat nici un secret profesional, doar parerea lui personala despre ei); sper sa fiu si eu amuzanta in povestirile catre altii.

Am mai vorbit si multe alte chestii personale in care nu o sa intru acum si aici; nu m-a ajutat cu nici o revelatie, but it felt good to have someone listening.

Nu stiu daca asa ar trebui sa decurga o sedinta la psiholog. It was my first time <me is blushing> . Ah, si la naiba, am uitat sa ii povestesc despre visele mele in care vin la servici cu drujba si imi masacrez toti colegii pentru ca ii urasc. <evil laugh> Next time!

PS: cred ca ar trebui sa incetez sa fac gluma asta, oamenii (mai ales colegii) se uita ciudat la mine de fiecare data cand o zic…