Arhive pe categorii: Romania

brick arcades

brick arcades, originally uploaded by magda.moraru.

Anunțuri

Sibiu, mai detaliat

Sa revenim…

In ciuda previziunilor meteo catastrofice, am ajuns pe o vreme oarecum insorita; am facut cunostinta cu hotelul si nu stiu cum sunt restul dar in necunostinta de cauza eu il declar cel mai frumos hotel din Sibiu, chiar in piata mare, decorat si mobilat pe interior ca un palat mic (un palatel 😀 )

From 1 mai 2009

Dupa o examinare amanuntita a camerei imense (de la etajul 2, se vedea toata piata 😀 ), am petrecut restul dupa amiezii mancand si plimbandu-ne prin mare parte din centrul vechi. Fireste ca imi placea deja si imi revenea instinctul de mic japonez, care s-a manifestat printr-un numar haotic de poze declarate artistice.

From 1 mai 2009

M-a mirat si nemultumit un pic, mai mult in fiecare zi, procentul exagerat (cred ca 70% nu e o greseala) de restaurante italienesti. Avand in vedere ca si Bucurestiul abunda de ele, sunt un pic saturata de mancarea italieneasca, si in ciuda asteptarilor mi-a fost destul de greu sa gasesc un loc in care sa imi fie satisfacuta in mod acceptabil pofta acumulata de ceafa de porc la gratar cu cartofi prajiti 😀 (am cele mai nesanatoase pofte la mancare, da’ incerc sa le dau urmare cat mai rar). In fine, nu a fost o problema majora, dar intr-un oras ca Sibiul m-as fi asteptat mai degraba la restaurante cu specific medieval decat la pizzerii. Parca nu se potriveau.

A doua zi am mers, fireste, la muzeul satului. Foarte misto amplasat, cu casutele bine intretinute si totusi pastrand o oarecare salbaticie data de padurea de ulmi si stejari, multi seculari. Mi-a placut faptul ca puteai sa intri in multe dintre case, sa urci pe toate prispele, desi asta duce la o potentiala degradare mult mai rapida; mi-a placut biserica mica-mica, de tavanul careia aproape dadeam cu capul, mi-au placut morile de apa si de vant, mi-a placut grija pentru detalii, mi-au placut oamenii care dadeau la coasa pe post de masini ecologice de tuns iarba 😀 si mi-a placut cam tot ce am vazut in general. NU mi-a placut restaurantul-terasa la care am mancat, singurul de acolo, din doua motive nesemnificative: mancarea proasta (ceafa la gratar = felii de mezel lejer arse, cartofii prajiti = cartofi de macdonalds si ciolanul cu varza incredibil de gras) si serviciile tot proaste (am asteptat jumatate de ora sa ni se aduca nota de plata, fiecare chelner pe care il abordam ne spunea sa vorbim cu cel care ne servise si care aparent intrase in pamant). Nu mergeti acolo. Dar per total, muzeul e impresionant si merita o zi intreaga de vizita… trebuie numai sa fii mancat si entuziast, ca sunt foarte multe de vazut.

From 1 mai 2009

Dup-aia… Am vazut muzeul Bruckental, unde eu m-am extaziat la numarul mare de picturi de Grigorescu, Aman, Andreescu, Luchian, Tonitza, chiar si Tuculescu; nu stiam ca sunt atatea acolo si nu ma asteptam. Am urcat intr-un turn (ala dintre piete) si am cinat romantic intr-un restaurat subteran care avea marele avantaj ca dadea meciul. Mama, ce m-am mai bucurat, nu imi venea sa cred ce norocoasa sunt 😀 Dar de data asta gusturile mele culinare s-au declarat total satisfacute, asa ca spatele meu s-a resemnat cu a deveni temporar fan Dinamo, desi portarul lu’ ailalti era mult mai dragut. Niciodata nu am inteles cum poti sa iti alegi cu ce echipa de fotbal tii daca nu dupa cat de draguti sunt jucatorii.

M-am plictisit de scris, da’ voi n-aveti de unde sa stiti, ca n-a ajuns nimeni cu cititul pana aici 🙂 Mai vreau sa spun doar de turnul bisericii (evangheliste?) care era destul de inalt si ale carui scari nu aveau niciun sistem de siguranta, in schimb daca te uitai in jos puteai sa vezi perfect de unde pornisei, nefiind niciun etaj sau platforma intermediara intre randurile de scari. De-asta era poate o idee buna sa nu te uiti in jos pe cat posibil. Si am ajuns langa clopotele imense fix cand se dadea ora exacta, de imi mai zangane si acum creierii, zici ca sunau de sfarsitul lumii, atata galagie faceau.

From 1 mai 2009

Si cam atata. Sigur mi-au scapat acum multe alte lucruri care mi-au placut , mi-am adus intre timp aminte de plimbarea pe langa zidurile vechi ale cetatii si de faptul ca peste tot prin centru reclamele firmelor sunt fortate sa se incadreze in peisaj – de exemplu, sigla Vodafone era maro si nicidecum rosie, doar lumina din magazin era rosie de zici ca era bordel din Amsterdam (nu stiu de unde stie Razvan cum aratau bordelurile din Amsterdam, da’ am trecut peste asta 😀 ).

From 1 mai 2009

Restul de poze aici.

Sibiu

Si uite ca dupa doi ani de zile in care mi-am propus in mod constant sa ajung acolo, am reusit in cele din urma, intr-o nobila incercare de a iesi din Bucuresti de 1 mai si totusi de a nu nimeri in aceeasi vesnica aglomeratie…

Semnificatia aparte a zilei de 1 mai (pentru unii) a avut in mod sigur partea ei de vina in romantismul si afectiunea pe care mi le inspira acum Sibiul. E inevitabila formarea unei legaturi un pic mai stranse cu locurile prin care ti se ratacesc aiurea momentele incadrate mai apoi in categoria „cele mai frumoase din viata”. Dar trebuie separat de toate astea meritul in sine al orasului.

Datorita in cea mai mare parte, sunt sigura, primarului neamt si titlului de capitala a culturii europene la inaltimea caruia a trebui sa se ridice acum mai putin de 2 ani, Sibiul arata natural diferit de orice alt oras romanesc vazut de mine (nu ca ar fi prea multe). Si da clasa de departe mult laudatei Sighisoare. Dincolo de curatenia stradutelor pavate si de cochetaria vechilor cladiri renovate, mi-au placut linistea si calmul pe care numai un centru de oras vechi de sute de ani poate sa le aiba. Adica poa’ sa fie liniste si calm in multe locuri, dar va zic eu ca nu e la fel. Casele astea vechi au ceva profund nemiscat in ele.

Printre  plimbarile prelungite pe stradute aparent mereu altele desi aratau tare la fel si de zacutul amestecat cu discutii fara un scop anume la cate o terasa micuta, au iesit in evidenta hotelul in care am stat, escaladarea turnului bisericii, vizita la Bruckental si cea la muzeul satului. Dar asta mai incolo, odata cu pozele 🙂