Arhivele lunare: Iunie 2008

Suedia, take two (Stockholm)

Dap, clar Stockholmul este un oras mult mai prietenos 😀 Am ajuns in timpul unei furtuni atat de mari incat la 50 de m de pamant capitanul avionului a decis ca nu poate ateriza in conditii de siguranta asa ca ne-a adus stomacele in gat cand a tras brusc de mansa si in cateva secunde, inainte sa ne dezmeticim bine, eram iar la o inaltime considerabila. Am mai dat ture ceva timp, balanganindu-ne cu avionul lu’ peste printre nori si rafale de vant, pana ce ploaia s-a linistit la un nivel care sa permita aterizarea. A fost prima  oara dupa nustiucat timp cand oamenii au aplaudat cu verva imediat dupa aterizare 😀

Sa mai spun ca e frig? 😀 dar de data asta sunt blindata cu haina cu blanita, cu care stau pe mine si in birou, fiindca nu stiu daca am mentionat asta, dar in Suedia este la fel de deranjant de frig si in interior ca si in exterior.

OK, OK. E seara acum si trebuie sa recunosc, am inteles, Gothenburg e un fel de Valenii de Munte asa. Capitala ramane capitala si Stockholm-ul nu se dezminte. Nu am apucat sa ma plimb mult, dar suficient cat sa ma prind ca e alta atmosfera. Da, sunt chiar si oameni pe strada 😀 si magazinele mele de firma si strazile largi si pavate si centrul vechi si cladirile maiestuoase. Si chiar si soare. Si in mod clar e mai cald aici 😀 Si am vazut in mod oficial primul meu suedez atragator 😛 de fapt l-am suspectat a fi suedez, nu am de unde sa stiu 100%. In fine.

Si inca una scurta. Am poposit la o terasa cu intentia onorabila de a manca ceva. Meniul m-a socat un pic sincer, fiindca m-am gandit eu asa ca 30 de euro pentru un mixed grill e un pic cam mult chiar si pentru Suedia; am ramas totusi la masa, din inertie. Dupa ce am mai si asteptat 45 de minute pentru minunatele bucate, deja fierbeam de nervi si ma gandeam foarte dezamagita ca nu am ajuns prea departe de casa. Momentul cheie insa a fost  cand am cerut nota si am fost literalmente obligata de catre cel care ma servise sa plec fara sa platesc nimic. Si cu scuze inmiite. Am primit cadou o masa de 40 de euro (luasem si doua beri intre timp 😀 ) pentru ca fusesem facuta sa astept. Deci sunt totusi in Suedia si nu acasa 😀

Anunțuri

si alte impresii

Multi ciudatei; densitatea de piercing-uri si par vopsit in cele mai dubioase culori si bocanci tintuiti si frizuri amuzante era depasita doar de densitatea de copii blonzi cred 😀

Tokyo Hotel e o formatie? Daca da, azi am vazut cea mai mare fana a lor. Nu se vedeau, dar cred ca avea si chilotii imprimati cu Tokyo Hotel.

Din avion, inainte de a intra in stratul cel gros si interminabil de nori:


Altceva… le au si ei pe ale lor:

Asa arata panoul unui lift dintr-un hotel de 23 de etaje:

Si vederea de la micul dejun de care spuneam:



Si gata, plec acasa 😀

impresii de Gothenburg

SI la a doua impresie, frigul tot ramane. E mult prea frig!! Le spune cineva si celor de aici ca suntem la sfarsitul lunii iunie? 😀 Am fost sa ma plimb jumatate de ora prin oras, suficient cat sa inghet, sa fac cateva poze si sa imi iau doua perechi de pantofi.

Altceva. Ma fascineaza traficul. Ma rog, pseudo-traficul. La ora 6 jumate seara, in zi de lucru, erau pe strada cam tot atatea masini cate sunt la noi duminica la 7 dimineata. In dimineata de dupa revelion adica 😀

A mai trecut un pic de cand am inceput sa scriu postul asta, asa ca s-au mai strans impresii. Si cea de baza este ca am facut alegerea cea mai buna acum catvea luni. E o tara tare frumoasa, si curata, si civilizata, si Gothenburg e un oras linistitor pentru o perioada scurta. Dar cred ca as innebuni aici in maxim doua saptamani. E mult, mult prea mult calm pentru mine. (Sa nu mai vorbim de frig) Si pustiu. Unde sunt oamenii de pe strada, care sa rada, sa vorbeasca tare? Stiu ca Bucurestiul este o extrema neplacuta, dar aici este cealalta extrema, care mi se pare mult mai greu de suportat.

Cu toate astea imi place in mare masura.  Strict obiectiv vorbind. Doar ca ceva nu se leaga. Uite un exemplu, cu suedezii (si suedezele). Teoretic, e super, fiindca e plin de oameni inalti si bine facuti, blonzi si zambitori. Dar cumva nu imi plac. Nu pot sa explic de ce. Sunt constienta de faptul ca au trasaturi frumoase, dar tot nu ma atrag. La fel e si cu Suedia insasi. Are toate ingredientele, dar… In fine, ii mai dau o sansa, astept sa vad si Stockholm-ul. 🙂

In plus, e prima oara  de foarte multa vreme cand imi e un dor incredibil de casa. Si nu am fost plecata decat de 3 zile. Parca au fost 100 😦 Sunt trista poate din multe motive (unul important fiind ca mi s-a dus dracului cardul, nu mai merge nici de frica, si m-am trezit fara nici un ban si cu datorie la hotel) si poate asta influenteaza impresia generala din momentul asta, dar abia astept sa ajung acasa.

Poze.

Suedia, prima oara

Suedia este probabil cea mai verde tara pe care am vazut-o vreodata. Dupa ce am zburat printr-un strat de nori atat de lung si de gros incat ajunsesem sa cred ca nu se va mai termina vreodata si ca o ceata laptoasa este tot ce voi vedea din Suedia, peisajele vazute brusc din avion m-au dat pe spate. Paduri cat vedeam cu ochii si lacuri aruncate ici si colo si cate o insula cu cate o casuta pe ea, si in principiu incredibil de multa natura in starea ei cea mai pura (rima e neintentionata, dar nu prea am timp acum sa imi aleg cuvintele).

Momentan stau in Gothenburg, intr-un hotel de 23 de etaje, la etajul 22 😀 si micul dejun l-am luat la restaurantul de la ultimul etaj, cu vedere peste tot orasul, muzica in surdina si somon afumat. Imi place tara asta 🙂

Si poti sa platesti cu card-ul pana si in autobuz. Ca nu accepta Visa Electron e alta poveste, dar oricum.

Si mai urmeaza sa mai aflu. Dar trebuie sa fug acum sa castig banii companiei care m-a trimis aici 😀

back

Am citit Rebbecca. Dintr-o rasuflare. Foarte, foarte mult mi-a placut modul in care a fost gandita. Multa lume pare sa desconsidere personajul central dar eu am iubit-o. M-a fascinat felul in care sunt prinse trairile si gandurile ei cele mai intime, scenariile aberante declansate instantaneu de multe ori de o simpla imagine sau vorba. Cred ca multi, sau mai bine zis multe dintre noi ne putem regasi in asta, dar putini au capacitatea de a analiza si mai ales de a reda starile astea atat de comune incat poate de multe ori nici nu le realizam. Trebuie sa le citesti descrise undeva ca sa iti dai seama ca si tu ai trait asta, ca nu a fost nicidecum un moment banal asa cum poate l-ai categorisit atunci, de vreme ce cineva a putut sa scrie un roman intreg pe baza unor asemenea momente. In fine. Nu stiu daca sunt coerenta fiindca imi e foarte somn dar ideea e ca mi-a placut enorm si o recomand.

Gandindu-ma la subiectul cartii, ma intreb acum cat de des ni se intampla sa ne comparam. Cu altii, fireste. Si cat de nociv este. Situatii sunt multe… cred ca simti nevoia sa te compari mai ales cu oameni al caror loc l-ai luat intr-o masura mai mare sau mai mica. Sau cu oameni pe care ii simti ca o amenintare la propriul tau loc. Simti nevoia sa te compari intr-o competitie sau cand incepi o noua relatie, cand esti gelos poate sau poate cand iti schimbi locul de munca… cred ca in general orice inceput poate fi un declansator. Pentru ca esti nesigur. Pentru ca te gandesti in mod paranoic ca cei din jur te analizeaza la rece si iti taxeaza fiecare abatere, comparandu-te cu ce a fost inainte. Bine, presupun ca asta chiar se poate intampla, dar cred ca de cele mai multe ori singura persoana care analizeaza, compara si da verdicte esti chiar tu. Si cei in carca carora le pui habar nu au de micile tale drame existentiale interioare.

In fine. Cititi cartea 🙂 o sa intelegti mai bine si cel mai probabil o sa va si placa.