Arhive pe categorii: trafic

vrrrum, vrrruuuuuuum!!!!!

Da, strazile au redevenit un loc nesigur! Prietenul mi s-a intors intr-un sfarsit! Let our powers combine! 😀

Baietii si locurile de parcare

Baietii misto sunt ca si locurile de parcare de la Mall dintr-o sambata seara. Teoretic, stii ca sunt foarte multe si mergi plina de speranta ca vei avea de unde alege. Practic, ajungi acolo doar ca sa constati nu numai ca absolut toate locurile sunt ocupate, si alea bune, si alea rele, si alea de la mama naibii, si alea de pe o raza de jumatate de kilometru in jurul parcarii; dar ca, in plus, in fata ta este un numar considerabil de alte masini care aparent cauta acelasi lucru ca si tine.

Si trebuie sa stai rabdatoare la coada, si sa te uiti din ce in ce mai indignata de cate ori cate o masina din fata ta isi gaseste alesul. Si iti doresti sa fi venit mai devreme, pentru ca si aici, ca si in viata, cu cat ajungi mai tarziu, cu atat e mai rau. Concurenta creste. Si te impacientezi, si te enervezi, si ajungi la concluzia ca te-ai multumi cu orice locsor, oricat de departe, oricat de inghesuit, numai sa ai unde sa lasi naibii masina aia blestemata si sa te duci in treaba ta. Standardele tale scad vertiginos odata cu trecerea timpului. Dar nici macar asa nu gasesti nimic.

Si in cele din urma te resemnezi si incepi sa te gandesti la altceva. Asculti muzica in timp ce dai ture prin parcare. Si brusc remarci un nene mic si chel care se urca cu avant la volanul unui jeep. Chiar in fata ta! Pui frumos semnal si te uiti cu satisfactie la celelalte masini care inteleg ca locul iti apartine de-acum si trec politicoase mai departe. Fiindca aici, spre deosebire de viata sentimentala, oamenii joaca dupa reguli. Si tragi cu multumire de sine concluzia ca nu conteaza ca toate locurile sunt ocupate la un momente dat, nu trebuie sub nicio forma sa iti cobori standardele… atata vreme cat nu astepti la unul singur si ai un pic de rabdare si noroc, un loc de parcare perfect se va elibera la un moment dat intr-o sambata seara la Mall.

Si partea buna, spre deosebire de viata, e ca un loc de parcare nu se ataseaza niciodata emotional de fostul sau ocupant 😀

Unui prieten drag

Si uite asa, drumurile noastre au ajuns sa se separe. Prea brusc, prea brutal. Chiar daca numai pentru o perioada. A trecut numai o zi si deja iti simt lipsa, dragul meu. Ai lasat un gol prea mare in urma ta, m-ai lasat singura si lipsita de aparare in fata oamenilor care atata asteptau. Stiu ca si tie iti e greu. We belong together. Voi fi puternica si te voi astepta, dragul meu petic de plastic roz. Sper ca gandurile mele dragastoase sa te ajunga acolo, in buzunarul omului rau in negru si cu casca ce te-a smuls din portofelul si de langa inima mea.

Dar cum s-a intamplat? Pai se facea ca, nu demult, intr-o dimineata cu nimic mai speciala decat alte dimineti, cu exceptia poate a faptului ca a mea karma isi luase concediu fara sa ma anunte in prealabil, ma grabeam la servici. Si fireste ca mergeam pe linia de tramvai. Nimic fantastic pana aici. Doar ca la un moment dat, intr-o oarecare intersectie din Bucuresti, am avut o viziune. Si in viziunea mea se facea ca linia de tramvai era blocata si ea, si vocile mi-au spus „Contrasens!!!!!!” Si ca atare am tasnit pe contrasens, pe cealalta linie de tramvai, cu intentia destul de onorabila, de altfel, sa fac stanga mai apoi.

Dar vai! Destin! Fatalitate! Anake! Avantul mi-a fost taiat brusc de alte masini, avand, fireste, aceeasi intentie onorabila ca si mine. Si pana ce am scapat de acele pieze rele, semaforul deja afisa o culoare de altfel foarte draga mie, cu exceptia momentelor cand este afisata de un semafor. Ce sa fac? In fata mea, nu departe, se vedea amenintator botul unui tramvai. Acum, eram in fata unei mari dileme: sa raman pe loc, riscand sa cauzez un mare blocaj si in acelasi timp mari neplaceri unui numar si mai mare de oameni, sau sa ma sacrific, intr-un mod nobil? Masina din fata mea, la volanul careia se afla, vezi bine, un om de caracter, chinuit pesemne de aceleasi framantari sufletesti ca si mine, a tasnit brusc inainte. Omul alesese calea sacrificiului de sine.

Inspirata de gestul suprem, l-am urmat fara frica. (Intersectia era goala, dar culoarea semaforului, eram perfect constienta, arata aceeasi culoare frumoasa, in orice alt context) Cu coada ochiului mai apuc sa vad un motociclist care se desprinde brusc din multime si ne urmeaza exemplul. Incearca sa ma ajunga si sa ma depaseasca pe dreapta. „Ia uite si la dementul asta!”, imi zic, „trece pe rosu si face curse cu mine!! Las’ ca ii arat eu!!” Infig cu incredere piciorul in acceleratie si da-i bice! Dupa cateva secunde, motociclistul cel nebun reuseste totusi sa ma depaseasca, si brusc ia forma unui politist cu sirena pornita, foarte nervos (ma intreb de ce?) si gesticulandu-mi furios sa trag pe dreapta.

Ce sa mai spun… de aici incolo, restul e istorie. Puteti sa intelegeti de ce genele mele lungi nu au mai fost de natura sa imblanzeasca omul cu casca. Nu am reusit sa il castig de partea cauzei „biata femeie la volan care nu stia ce face, s-a luat si ea dupa barbatii din jur ca sa nu o mai injure toata lumea ca merge incet, dar sa stiti ca eu nu fac asa ceva de obicei, jur!!”. Adevarul e ca ma bufnea si pe mine rasul. 😀

Eh. 30 de zile nu inseamna asa de mult. Mi-era si dor de prietenul meu, metroul. Poate ma intalnesc pe drum cu omul nobil din masina din fata mea, care fireste ca si el este pieton in acest moment. Ne vedem in aprilie, dragul meu permis 😀

Nota: Toate personajele din aceasta povestire sunt fictive. Orice asemanare cu persoane din lumea reala este pur intamplatoare 😀

Un abtibild de efect

Imi taie o masina calea. Iesind de pe o straduta invizibila, de pe dupa unu’ parcat, in fine, fara nicio vizibilitate, fara niciun avertisment prealabil. Franez brusc si buzele mele frumos arcuite susura cu o deosebita suavitate obisnuitele trimiteri la Pastele care tocmai ce se apropie si la diversele rude defuncte ale mamei soferului. Cand, vad mare scris pe spatele masinii „ATENTIE, BLONDA LA VOLAN”. Haaaaaaaaaaa. 😀 Ca si cum mai era nevoie. Starea mea de spirit oscileaza brusc intre un hohot de ras isteric si o indignare care imi urca sangele la cap. Noroc ca a facut repede stanga si s-a dus dracului.

Nu e prima oara cand vad inscriptia asta pe o masina. Dragele mele, cand o sa va intre in cap ca sofatul nu e o joaca? Ca nu e suficient sa iti lipesti un mesaj amuzant pe spatele masinii ca sa iti fie iertate toate imbecilitatile pe care le comiti in trafic? Ca nu e nimeni obligat sa isi toceasca nervii pentru ca voi refuzati cu fermitate sa va luati rolul de sofer in serios? Bai nene. Investiti mai bine energia si efortul de a va lipi asemenea penibilitati pe portbagaj in niste lectii de condus. Pe bune. Hai, va pup, si mai incercati metroul din cand in cand, am auzit ca e la moda 😀

Cum mirosea azi pe Lascar Catargiu

Azi. Am dat peste una de-aia despre care scriam zilele trecute; mergea cu 30 la ora pe drum liber si cu vizibilitate, a stat o groaza pana sa treaca de o intersectie, dar dupa ce am depasit-o (urat, recunosc), crescuse pipota in ea si avea chef de urmariri. Lol. Catch me if you can. Am scazut recordul la 25 de minute. Tot mi se pare mult, mai incercam. 🙂

Dar dimineata s-a incheiat frumos, pentru ca pe Lascar Catargiu erau unii de la intretinerea spatiilor verzi, si mirosea neasteptat a iarba proaspat taiata… In Piata Victoriei mirosea ca la mine la munte! Nice. Oare a brevetat cineva pana acum vreun odorizant de camera cu aroma asta?

Femei la volan

Da, am descoperit misterul primordial al traficului din ce in ce mai infect din Bucuresti. Stateam acum ceva vreme la un stop interminabil cand m-a izbit drept in moalele capului: in stanga mea – gagica la volan; in dreapta mea – gagica la volan; in fata, in spate, in diagonala, din sensul opus, DE PESTE TOT, gagici la volan!!! Asta era! (Bine, ar mai fi scolile si incepatorii, la ore de varf, pe Stefan cel Mare, ca numai atunci si acolo pot sa invete, dar astia nu constituie obiectul acestui post)

Am inceput sa le recunosc de departe. E masina aia care merge ezitant intre benzi si care iti taie brusc calea fara sa se asigure in momentul in care, exasperat, incerci sa depasesti. E masina aia care iese de pe drumul fara prioritate, fara sa se uite macar de forma, sau uitandu-se fix in directia opusa, de parca a invatat sa conduca la Londra; sau, daca cumva este in fata ta, este masina aia care, la iesirea de pe un drum fara prioritate, sta doua sute de ani uitandu-se in stanga si in dreapta, chit ca nu vine nimeni, si se avanta fix cand vine si coloana de masini, incat tu clar nu mai ai unde si cand sa te duci si trebuie sa astepti urmatoarea pauza. E masina aia cu un milion de mutzunei, pernute si chestii agatate de oglinda (bine ca nu se mai poarta mileurile si perdelutele).

Si macar daca ar fi constiente de cat de prost conduc. Prefer de o mie de ori un taximetrist tupeist, ca macar ala stie ce face cand se baga; stie ca a fost nesimtit si ti-a taiat calea, te-a vazut ca vii. O femeie de-asta se baga fara sa viseze macar ca ti-a taiat calea, ca era sa o faci praf daca nu aveai ABS-ul bun; merge acolo in lumea ei. Cred ca prefer nesimtirea inconstientei.

Insa Doamne Fereste sa te iei de vreo gagica dintr-asta!!!! Sa ii zici ceva, sa gesticulezi, sau mai rau, sa o claxonezi. Toata Dunarea nu ii mai spala orgoliul ranit. Probabil doar Maria Antoaneta s-a mai simtit asa, cand au decapitat-o. Doamne, cat de misogin si nenorocit poti sa fii!! (Sau ce vaca proasta si nesimtita, dupa sex) Cat de redus!! Ea are probleme garla la care sa se gandeasca, sentimente ranite poate, sau poate incearca sa isi aduca aminte daca a dat mancare pisicii, oricum, ce mai conteaza un rahat de indicator de cedeaza trecerea, ce daca era sa intri in stalp incercand sa o eviti. Tu esti barbat, ea e femeie, are voie. Cum sa ii vorbesti asa, cum sa o injuri????? Invata, femeie, sa conduci, nu te mai ascunde dupa scuza „sunt gagica, nu stiu sa conduc, ocoliti-ma si voi daca puteti, hi hi”, si n-o sa te mai injure nimeni in trafic. Ma rog, nu atat de mult 😀 Sau, daca esti de cealalta parte, daca ai coaie (metaforice) si te bagi ca ultimul taximetrist, suporta consecintele: ceri scuze, taci malc si accelerezi sau injuri tu mai tare, dupa caz.

Ar mai fi multe de spus, despre diferitele tipologii, de exemplu; femeia in masina mica (cea mai raspandita), femeia in masina normala (cea mai putin periculoasa), femeia in masina sport (rara, poate ai noroc si e o pasionata care stie ce face, dar pentru orice eventualitate stai departe, poate i se prinde tocul in covorasul de sub pedala de acceleratie), femeia in masina de lux (periculoasa si tupeista) si, cea mai feroce, femeia in SUV. De fapt, femeia care vorbeste la telefon si se da cu rimel in SUV, in miscare (da, exista, am vazut-o 🙂 )

Da, da, si eu sunt una dintre gagicile la volan. Si eu mai plec cu frana de mana trasa, mai uit sa aprind farurile, mai tai calea fara sa ma asigur. Dar imi place sa cred ca incerc sa invat. Nu pretind sa fiu tratata diferit in trafic pentru ca sunt femeie, de fapt, ma astept sa mi se taie fata mai cu tupeu tocmai din cauza asta, si la diverse alte marlanii. Respectul il mai si castigi, nu numai il pretinzi, si in fata culorii rosii suntem cu totii egali. 🙂

Summer is on the streets!

Dragii mei, s-a intamplat: incepe miracolul de vara!!! 40 de minute titan-piata victoriei, intre 07:55 si 08:35, in ritm lejer. Scadere spectaculoasa de la 55 de minute saptamana trecuta. Asteptam sa vedem daca batem recordul de anul trecut, de 35 de minute. I love summer in the city!!