Arhive pe categorii: Fata

Primul om de zapada sau Poveste de iarna cu Gigel (Fata, 4)

Dintr-o ploaie urata s-a transformat in cea mai draguta ninsoare. Ce va spuneam eu? Ploaia chiar se poate transforma in ceva frumos 😀

Normal ca intr-o asemenea seara idilica, Fata s-a hotarat sa se intalneasca cu PrietenaCeaMaiBunaAFetei pentru a rezolva niste treburi urgente, implicand o curea si un cadou restant (foarte bune jeleurile, btw 😛 ). La un vin fiert suc prelungit, au avut loc cateva discutii prietenesti si constructive despre diverse. Daca multe si mai ales anumite persoane au avut accese inexplicabile de sughit in decursul acestei perioade, cele doua eroine nu ar putea avea nimic de-a face cu acest fapt, suntem siguri.

Dar timpul s-a scurs, oh, mult prea repede, si veni momentul crud al despartirii. Aveau, fiecare, indatoriri importante, fireste. PrietenaCeaMaiBunaAFetei avea sa isi urmeze chemarea vietii alaturi de un microfon si alte cateva personaje (da, si Maroniul), iar Fata avea sa isi pregateasca marea iesire in lume din seara urmatoare trecand o rochita galbena printr-un proces familiar poate multora, ce implica in general apa calda si detergent.

Pentru a prelungi un pic clipele efervescente petrecute impreuna, Fata si PrietenaCeaMaiBunaAFetei au decis sa pecetluiasca legatura dintre ele cladind… PRIMUL OM DE ZAPADA!!! Il cheama Gigel. Il puteti admira mai jos.

omu de zapada

omu de zapada si PrietenaCeaMaiBunaAFetei

Intre cei trei s-a creat instantaneu o conexiune speciala, confirmata de foarte multe poze, majoritatea neclare. Dar dragostea adevarata nu se uita la detalii. Din pacate, in curand aparura nesuferitii proprietari ai masinii pe capota careia domicilia Gigel, si care – culmea!!!! – voiau s-o ia si sa plece!!!! Fara sa le pese de sufletul fragil al omului de zapada care de-abia vazuse lumina zilei (desi era noapte cam de multisor) si nu apucase sa cunoasca toate mizeriile vietii!! Astfel, Fata il lua pe Gigel in brate si impreuna cu PrietenaCeaMaiBunaAFetei plecara catre un viitor mai bun.

In fine, fiindca se facuse frig si tarziu, Gigel a fost abandonat pe o alta capota, salutat cu caldura, si mai apoi fiecare s-a dus sa se joace la scara lui, dupa cum fusese planul initial.

omu de zapada

Totusi, el nu va fi uitat niciodata. Poate ca la vara i se va dedica o poezie 😀

omu de zapada

Sfarsit.

Anunțuri

Fata, 3

Fata a avut de facut o alegere candva demult. Nu parea greu si nici extrem de important. Era mica, mai avea atata timp. Dar timpul a trecut al naibii de repede si mai tarziu s-a intreabat daca nu cumva altcineva a ales atunci in locul ei, fara ca nimeni sa isi poata dea seama. Daca nu ar fi aflat niciodata…  Nu a existat nici un liber arbitru, meciul era cumva deja vandut? Poate ca scorul ar fi fost acelasi, poate ca nu; nevertheless, she will never know.

Karma’s a bitch, but show must go on, girl.

Fata, 2

Fata era deja de cateva zile acolo. Nu avea mare lucru de facut, nu primea nici un ban, dar cumva era in culmea fericirii. Fusese 8 Martie si primise o groaza de flori, cu care defilase special pe la facultate, leganandu-se in iluzia ca se va da mare in fata colegilor mitocani. Nu stim sigur daca au fost impresionati; sursele au pastrat tacerea asupra acestui fapt.

Dar nici Fetei nu ii mai pasa ca altadata: fusese acceptata de noua comunitate! Noi oameni ii zambeau si o intrebau ce mai face. Oameni importanti, inteligenti, interesanti si fermecatori, desigur.

E fascinant cum cateodata e suficient un sentiment de acceptare din partea unui nou grup ca sa devii euforic. E cea mai pura dovada ca omul este fundamental o fiinta sociala. E de-a dreptul energizant sa te placa cei din jur. Si normal ca ii imbraci si pe ei in cele mai frumoase trasaturi de caracter, pentru ca in general e mai bine pentru amorul propriu sa stii ca esti placut de catre frumosii bogati si destepti decat de niste tampiti saraci si urati. Adica asa cred. Altfel nu imi explic entuziasmul Fetei.

Ma intreb, daca nu ar exista capacitatea noastra de a impacheta intr-un ambalaj atragator, ca un corset peste celulita, toate lucrurile care vrem sa ne placa, toate persoanele pe care vrem sa le iubim… cat de trista ar fi lumea? Probabil ca subiectivismul este dictat de instinctul de supravietuire; ar fi periculos ca oamenii sa isi dea seama in mod obiectiv ce creaturi urate sunt; ar putea, doamne fereste, sa nu mai vrea sa faca dragoste, ceea ce ar duce la extinctia lor, ceea ce in sine nu este un gand foarte placut la ora asta. Realitatea filtrata e mult mai frumoasa. Am sa beau o ciocolata pentru asta.

Fata, 1

Era marti dupa-amiaza, si Fata statea cuminte, in camera semi-intunecata pe care incepuse deja sa o cunoasca bine. Se uita la tabla care avea aceleasi cateva insemnari ca si acum cateva saptamani, ba chiar ca acum cateva luni, cand fusese pentru prima oara aici. „Nu prea se omoara astia cu sedintele. Cel putin nu in camera asta.” Se uita la post-it-ul galben, care zacea si el lipit pe tabla cine stie de cand: „Pe desktoape nu se pune pointsec!” „Ce naiba e ala pointsec si de ce nu se poate pune pe desktop-uri? O fi vreun fel de solutie de curatat.” Linistita ca rezolvase si aceasta problema, Fata isi examineaza costumul. Dap, arata bine.

„Ufffffffffffffffff, nu mai vine nimeni odata!” Fata astepta deja de 15 minute. Nu era mult, dar in conditiile date fiecare minut ardea, si-apoi ne gandim ca Fata era genul care daca astepta autobuzul mai mult de 3 minute se considera deja o martira a traficului bucurestean. Mai lua o gura de apa. Isi aminti cum asemanase, prima oara cand venise aici, camerele si holurile cu imagini din NOLF. I se parea amuzant sa mearga cu mainile in lateral si cu pasi neauziti, precum Kate Archer. Bine, momentan nu mergea, statea si astepta. Se uita la calculatorul care bazaia pe alta masa. „Oare astia nu opresc niciodata calculatorul asta? Oare ce s-ar intampla daca l-as opri din greseala? Oare ar remarca cineva? Poate e un SERVER!” Multumita ca avea cunostinta de asemenea notiuni, Fata nu dadu curs intentiei criminale de a opri calculatorul. Oricum habar n-avea ce-i ala un server, ma rog, e asa, un calculator mai mare cu carcasa smechera, care face mai mult zgomot si e ceva cu internet si site-uri, si oricum e naspa daca il opresti.

Mai trecusera 5 minute. In fine, de afara se aud voci, si cateva siluete trec prin fata geamurilor de sticla. Si intra. Fata se astepta sa-l vada din nou pe HR-ul simpatic cu ochi albastri, in schimb a aparut doar Barbosul, impreuna cu un Barbat si cu Madame. ‘Buna ziua, bla, bla’. „Cine e si uratul asta? Sa vezi ca imi pune bete in roate. Unde e HR? Si cine o fi gagica? Nu imi place sa lucrez cu femei. Mai ales peste 30 de ani. Pfuuuu… ”

Dar dupa ce s-au facut prezentarile, totul a decurs fara probleme. Barbosul le-a explicat celorlalti doi pentru ce se afla Fata acolo. Si ce au ei de facut. Barbatul s-a uitat la Fata, s-a gandit cateva secunde si a dat scurt din cap a aprobare :’OK! Sunt de acord!’ Madame nu a parut sa inteleaga exact dar aparent asta nu era de natura sa ii mai intereseze pe ceilalti doi. Intelegerea fusese facuta.

Fata a rasuflat usurata si a plecat sa bea o bere cu PrietenaceamaibunaaFetei si cu Maroniul. O noua era incepea, dar nici unul din ei nu era neaparat constient de asta.