Arhive pe categorii: Cambodgia

Magda does Cambodia, final

OK, iata-ma si in punctul terminus… un pic trist dar na, trebuia sa vina si asta. Ma uit inapoi si navaleste peste mine un amalgam de impresii, de emotii, de senzatii care imi latesc instantaneu un mare zambet pe fata. Au fost multe pe care nu le-am povestit, au fost poate multe pe care nu am reusit sa le redau asa cum ar fi meritat, asa cum le-am trait de fapt. Daca ar fi sa fac o lista cu lucrurile care imi vor ramane in suflet dupa tot ce am facut, ar iesi cam asta:

excursia la Angkor Wat cu autobuzul, in plin necunoscut (pentru mine cel putin 🙂 )

whisky de Mekong la galeata

M-am asezat la masa fara retineri alaturi de atatia necunoscuti, mereu altii, care au ramas apoi fie si numai cunostinte amuzante si pline fiecare de povestile si experientele proprii. Fiecare a contribuit un pic la cresterea chestiei aleia nebuloase care se cheama universul meu interior.

Am lucrat atunci cand a trebuit dar am si profitat de fiecare ora libera fara remuscari, ba am mai bagat si de la mine ore libere cand nu erau de ajuns 😀

Am mers cu tuk-tuk-ul

Am mers cu “moto-bike”-ul

M-am sarutat pe moto-bike 😀

Americanul si irlandezul (mai ales irlandezul, lol), ah, si englezul (era dragut, na…)

Am mancat ananas si mango si fructul dragonului si restul de fructe despre care nici pana acum nu stiu ce erau 🙂

Am baut cu paiul din nuca de cocos

Am mangaiat o maimuta

Am analizat literatura engleza la ora 3 dimineata

Am fost Lara Croft si John Wayne si mai ales Guinevere, ah, si am invatat sa pronunt corect Guinevere 😀

……….. (etc)

De fapt, ceea ce le cuprinde cel mai bine pe toate este sentimentul ca nu regret nimic din ceea ce am facut si iarasi, nu regret nimic din ceea ce nu am facut. A fost asa cum a trebuit sa fie, a fost asa cum as fi visat sa fie daca as fi stiut la ce sa ma astept.

Magda does Cambodia, 9

Ma inspira foarte tare turistii pe care i-am intalnit. Majoritatea dintre ei sunt plecati cate 2-3 luni si calatoresc prin toata partea asta a Asiei: Vietnam, Laos, Thailanda si Cambodgia. (O alta majoritate sunt vorbitori de limba engleza: australieni, englezi, irlandezi si mai putin americani. In rest, cativa francezi, nemti, italieni si suedezi. Si un milion de japonezi, dar astia sunt din alt film, oricum 🙂 ) Si in cateva cuvinte, calatoria lor ar putea fi simplu descrisa “Am fost si am baut in Asia vreo 3 luni” 😀 Dar au asa o detasare pe care nu o vad la mine acasa nicicum. Acum, si viata le e mult mai usoara, de ce sa ne ascundem dupa deget. Isi permit sa faca alegerile pe care le vor, fara teama prea mare pentru viitor, isi permit sa faca ce le place si asta se simte. De exemplu, James terminase facultatea de stiinta sportului (exista asa ceva???) si acum era in vacanta de relaxare de trei luni (eu am plecat 2 zile la mamaia dupa ce am terminat politehnica 😀 ) Joe avea o echipa de 4-5 oameni si lucra in constructii (ganditi-va la muncitorii nostri pentru o comparatie) si Danish girl facuse voluntariat 6 luni in Thailanda pe un credit luat de la stat si acum nu voia sa se mai intoarca acasa 🙂 si Rob cantase in nustiucate formatii si acum era in pauza. Si am mai cunoscut o multime, dar nu stau sa ii insir pe toti acum Si pe toti parea sa ii doara la basca de faptul ca nu aveau un job “de viitor”, se simteau foarte bine cu ceea ce erau. Si probabil asta deriva din siguranta ca oricum urmau sa aiba o viata decenta din punct de vedere material, indiferent de alegerile facute. Toti aveau pana in 25 de ani.

Am mai cunoscut si studenti veniti pentru un an la schimb. De partea cealalata ar fi turistii peste 50 de ani, era plin si de ei dar cu astia nu am socializat prea mult 😀 In vest este infinit mai dezvoltat spiritul de calatorie decat la noi, pare mult mai normal sa iti iei un rucsac imens si sa pleci pentru cine stie cat timp la mama naibii sa vizitezi. Chiar si singur, sigur vei gasi pe drum oameni cu care sa socializezi.

Inca nu e tarziu, dar mi se pare ca am pierdut atat de mult timp… ma simteam ca o baba printre “pustanii” astia 😀 Vreau sa calatoresc, si am sa ma intorc aici, promit!! Poate nu chiar pentru 3 luni, dar oricum 😀

Magda does Cambodia, 8

Imi face mare placere sa stau de vorba cu fetele care servesc la terase si pub-uri. Sunt foarte istete si stiu suficient de multa engleza cat sa poarte o conversatie cursiva, cu glume chiar.

Acum doua zile, dupa ce m-a topit cu complimentul ca am sprancene frumoase, am intrebat-o pe una dintre ele de ce nu sunt si baieti care servesc; mi-a raspuns razand ca in Cambodgia in general e mai greu pentru barbati sa isi gaseasca de lucru, pentru ca se adapteaza mai greu si stiu engleza mai putina, si de-asta in multe locuri sunt preferate fetele. Era foarte mandra de treaba asta, se vedea pe fata ei. Imi explica cum aici exista “girl power”, si barbatii sunt nevoiti sa faca muncile cele mai neplacute si mai grele fiindca nu au de ales, sunt defavorizati. S-a mirat dupa aia de Margarita mea albastra, spunandu-mi cum ea, daca ar bea un pic mic din ea, ar dormi doua zile. Si radea intr-una. Am mai vorbit despre vopsitul parului, despre cum se strica daca abuzezi de cosmetice si alte chestii de-astea interesante. Ma vrajise de tot 😀

Ieri, in alt loc, una dintre fete mi-a admirat cerceii si inelul turcoaz, dupa care mi-a vazut adidasii si a exclamat incantata “Superstars!!!! You have Adidas!!!” Va dati seama ca m-a topit si mai tare, stia sa recunoasca superstarurile mele 😀 Bineinteles ca a urmat o discutie despre preturile la adidasi, despre reduceri (care aparent sunt in martie, goddamnit) si despre diverse alte lucruri la fel de interesante. Kai era, fireste, fascinat de toate aceste subiescte de discutie, dar sincer cred ca rasufla usurat ca macar pentru cateva minute logoreea mea lua o alta directie decat propria-i persoana.

Imi place sa discut si cu copiii care vin sa imi vanda diverse chestii. Nu cumpar, fireste, nimic, deja m-am umplut de suveniruri dragute si complet inutile, dar sunt asa de scumpi cu engleza lor peltica si cu aerele de mici afaceristi. Toti ma intreaba cum ma cheama si de unde sunt (le spun, din principiu, ca oricum nu au auzit in viata lor de Romania, si le explic dupa aia ca e in Europa, si atunci de-abia li se lumineaza fata si exclama incantati “Aaa, Europe, Europe!!”) 😀 O data, cand stateam la o terasa cu mai multi turisti, au venit doua fetite si s-au apucat sa ne “faca” parul, mie si inca unei tipe. Arata infiorator dupa, zeci de codite impletite care de care mai stramb, dar ele erau foarte incantate de opera lor. Dupa care au adus niste sticlute si voiau sa ne faca si unghiile, dar pe asta am refuzat-o precaut, nu de alta, dar intr-una din sticlute as fi putut sa jur ca era lichid d-ala alb de corectat si nicidecum oja 😀 Intre timp ne dadeau tuturor porecle, si astfel eu, playgirl, am aflat ca stateam la masa cu ladyboy (care pe parcurs s-a transformat, nu stiu cum, in monkeyboy), cu pinkgirl (asta era o blonda din Danemarca) si cu playboy (care iarasi, pe parcurs a devenit monkboy, cam drastica transformare 😀 – asta era Kai) Si ii invatau pe baieti cum sa se poarte cu fetele: “No money, no honey!!!” si bineinteles, radeau intr-una. In fine, erau foarte amuzante si am ras o groaza in seara aia.

Magda does Cambodia, 7

Nu ma mai satur sa ma mir de traficul de aici. Sunt asa draguti astia pe scuterele lor. Merg numai cate doi, cateodata chiar trei sau patru pe un scuter. De cele mai multe ori barbatul conduce, si femeia (sotie sau prietena sau whatever) sta cuminte in spatele lui, intr-o parte, cu picioarele incrucisate. Cum de nu le e frica sa nu isi piarda slapii, nu inteleg 😀 Alteori e cate o intreaga familie pe scuter, cu unul sau 2-3 copilasi mici inghesuiti printre parinti.

Benzina mi se pare scumpa totusi pentru ei, e aproape un dolar litrul. Poti sa cumperi de la benzinarie, dar si de pe marginea drumurilor, de la tarabe unde se vinde la sticle de plastic 😀 Foarte tare.

Ah, ce am mai remarcat in mod special este ca aici vezi multe femei care muncesc aproape cot la cot cu barbatii, cateodata chiar si la cele mai grele chestii, cum ar fi constructii. Insa de cele mai multe ori cred ca se face o impartire tacita a fortei de munca, fiindca nu prea vezi barbati servind la terase sau pe post de vanzatori sau alte lucruri de-astea usurele.

Inca ceva, am remarcat o preocupare deosebita pentru curatenie, ma rog, cat de curat poate sa fie intr-o tara saraca. Bine, nu vorbesc despre mormanele de gunoaie aruncate pe strada la tot pasul, sau despre oamenii care isi fac nevoile pe cate un gard cu o asemenea detasare de parca ar fi cel mai natural lucru din lume. Hm, cred ca de fapt asta e altul din multele contraste de aici. Ma refeream la felul in care intelege fiecare sa iti tina mica afacere. Una doua spala pe jos si in unele locuri trebuie sa te descalti (adica nu te obliga nimeni, dar cand vezi slapii tuturor la intrare te simti). Azi am vazut o fata care servea la o terasa si in timpul liber isi facea de lucru curatand lustrele; nu le e rusine sa isi tina curat, nu angajeaza pe cineva sa faca asta pentru ei ca la noi. Iar majoritatea toaletelor sunt foarte decente, oricum arata mai bine decat cele de la mine de la facultate de exemplu 😀

Adevarul este ca toate astea se aplica la zonele in care am fost eu si care sunt frecventate de turisti. Nu am fost la oameni acasa si nu am intrat in toaletele lor, nu am stat la asa zisele terase pentru localnici care de dinafara arata ca ultimele spelunci. Deci nu vorbesc in deplina cunostinta de cauza. Chiar si asa e de apreciat, zic eu.

Magda does Cambodia, 6

Dupa mai multe zile in Phnom Penh cred ca mi-am facut o impresia mai aproape de realitate… Am vazut si bulevardele largi, frumoase, si zonele bogate cu garduri de 2 metri in spatele carora se vad acoperisuri de case dintre care unele ar putea fi mici palate. Totusi, orasul nu se dezminte: e un amalgam ciudat de bogatie si saracie, care mie mi se pare cel putin frapant. Nu ma pot obisnui sa vad cocioabe amarate la doi pasi de locuinte de 20 de stele, si ce mi se pare cel mai uimitor e ca nici bogatii nici saracii nu par deranjati unii de vecinatatea celorlalti. Imaginati-va cum ar fi la noi sa vina o familie de amarati sa isi incropeasca un adapost langa casa vreunui jmecher plin de bani. Aici convietuiesc cu totii laolalta fara probleme.

Ma incanta foarte tare puterea de munca a cambodgienilor si capacitatea lor de adaptare. Totul se invata din mers, totul se face pe genunchi, dar se face, si merg mai departe. Cat de greu trebuie sa fie pentru ei sa invete engleza, si totusi orice copil de la 7-8 ani in sus stie sa schimbe suficiente cuvinte incat sa se inteleaga cu tine. Dimineata merg la scoala, dupa-amiaza isi ajuta familiile in mica afacere a fiecaruia, si seara invata. Si sunt cu totii debusolant de veseli si detasati. Nu poate sa fie doar un act, asta cred ca e felul lor de a fi. Cred ca toate astea sunt din cauza ca isi accepta viata grea ca atare, nu cauta mereu sa se planga de cate ceva, nu se simt nedreptatiti, nu functioneaza sindromul “capra vecinului” ca la noi. Fiecare cauta in schimb sa faca cate ceva sa ii fie mai bine, probabil tot ce isi doresc e un locsor unde sa poata munci pentru a putea aduce bani familiilor. Si muncesc in orice conditii, oricat de grele, oricum ar fi imposibil pentru majoritatea sa spere la altceva in momentul asta.

Mai e oarecum evident un amestec de vechi si nou, mai ales din punct de vedere tehnologic, asta pentru ca sar peste foarte multe etape. De exemplu, cei care isi permit masini, si le iau ultimul tip si foarte luxoase. La biroul unde lucram, nu exista carduri de acces, se intra pe baza de amprenta, si in ceea ce priveste internetul, nici nu se pune problema de cabluri, totul este wireless. Autobuzele care merg dintr-un oras in altul au toate aer conditionat si televizor, chit ca sunt niste rable obosite.

Da, sunt foarte receptivi la nou si asta se vede mai ales in relatiile cu turistii. Au inteles ca turismul este o imensa sursa de venit pentru ei si se comporta ca atare. Vezi o groaza de pensiuni si mici hoteluri nou construite, vezi enorm de multe terase si pub-uri, care mai de care; nu mi s-a intamplat pana acum la noi sa cer o friptura la gratar si sa fiu intrebata de la inceput cum vreau sa fie, bine facuta sau in sange, si sa imi fie adusa exact cum am cerut-o, asta la o terasa oarecare dintr-o zona oarecare, nu in vreun restaurant cu pretentii. Si cel mai amuzant mi s-a parut ca pana si soferii de tuk-tuk aveau carti de vizita 😀 astia da oameni de afaceri. Si toti sunt extrem de amabili si de prietenosi, cel putin cu orice figura fara ochi oblici.

Voiam sa scriu despre oras si vad ca am scris mai mult despre oameni, Si ar mai fi multe de spus, dar nu imi mai vine nimic in minte in momentul asta. Data viitoare 🙂

Magda does Cambodia, 5 – woooo

Voiam doar sa spun ca, dincolo de toate impresiile artistice, life is fuckin’ fabulos and I fuckin’ love Cambodia!!! You just gotta be here!!! 😀

Magda does Cambodia, 4 – Angkor Wat

Angkor Wat

Dupa cum spuneam, frumos rasarit.

Eu eram incredibil de fresh date fiind conditiile, suedezul meu insa dadea o noua definitie, destul de trista din punctul lui de vedere, notiunii de mahmureala. Si faptul ca eu vorbeam nonstop atunci cand nu fredonam in mod obsedant „California girls” si „California dreaming” nu cred ca il ajuta prea mult 😀 Oricum, ceea ce vedeam ne-a facut sa uitam si mama oboselii; era mult prea impresionant. Erau fascinante imensitatile alea de turnuri de piatra, cu arhitectura lor atat de deosebita fata de orice vazusem vreodata. Si ce mi-a placut foarte mult a fost faptul ca te puteai duce oricunde, nu exista nicio restrictie de vizitare, puteai sa intri in orice camera, puteai sa te urci oricunde te tineau picioarele si echilibrul. Nu era nimic organizat, si asta dadea un aer exotic; cu un mic efort de imaginatie te puteai considera oricand un mic explorator, mai ales ca nu erau foarte multi vizitatori raportand la spatiul de acolo. Erau, desigur, nelipsitele grupuri de turisti japonezi, dar pana si ele se pierdeau in peisaj.

Nu mai stiu cate temple am vizitat. Destule, oricum. Angkor Wat este cel mai mare si mai spectaculos, insa si celelalte aveau, fiecare, cate ceva de spus. Nu o sa il uit pe cel care m-a terminat fizic pentru restul zilei, pentru ca se desfasura mai ales in inaltime, si calea de acces era constituita din niste trepte atat de multe si de abrupte ca te dureau picioarele numai cand te uitai la ele.

Nu mai spun cum te dureau cand le si terminai de urcat 😛 Eu nu inteleg masochismul celor care aveau treaba acolo zilnic, mai ales ca media de inaltime din ziua de astazi in Cambodgia este probabil de 1.60, daramite cea de acum 1000 de ani. Daca mie imi era greu sa le urc, cum era pentru niste preoti micuti in robe??? Iarasi, mi s-a parut super templul in care o specie aparte de copaci alesesera sa creasca deasupra constructiilor si se revarsau efectiv peste ziduri. E greu de explicat, dar se vede in poze.

Nu stiu ce sa mai spun… a fost obositor dar a meritat in totalitate. Ma gandeam cat de frumos trebuie sa fi fost pentru primii oameni care au descoperit templelele… sa mergi prin jungla si sa iti apara dintr-o data in fata, printre liane si frunze, arcadele misterioase cu nelipsita figura zambitoare a lui Budha pe ele

(ca veni vorba, e enervant de calm si de zambitor Budha asta in toate reprezentarile lui; e ca si cum ar detine marele secret al fericirii absolute si nu e deloc doritor sa il impartaseasca, doar sta si zambeste intr-una cu un aer de superioritate absoluta). Super imagine. Acum jungla mai exista doar partial; sunt cai de acces sub forma de alei asfaltate si zone largi au fost defrisate probabil pentru a da zonei un aspect prietenos si turistic.

Puteai sa te plimbi si cu elefantul, dar am ratat distractia asta fiindca elefantii erau in pauza de masa cand am vrut eu sa incerc, si trebuia sa astept mult prea multe ore sa se intoarca. Oricum, am promis ca nu plec din Cambodgia pana ce nu ma plimb cu afurisitul de elefant.

Restul de poze aici si aici.