As putea sa scriu despre inorogi acum. As putea sa scriu despre o primavara cu nimic mai speciala decat alte primaveri, cu exceptia faptului ca a plouat o data. A plouat cum nu mai plouase vreodata, a plouat cu o intensitate pe care numai constiinta fiecarui strop ca participa la implinirea unui moment unic si a unui scop dintotdeauna neatins putea s-o dea. A plouat ca si cum era prima si ultima oara cand ploua in lume.
As putea sa scriu despre cat de solara e ziua de azi. Sau cea de ieri, sau poate cine stie, cea de maine. As putea sa scriu despre vinul rosu demisec sau despre pantofi rosii de lac. As putea sa scriu despre fericire si in mod sigur as putea sa o desenez.
As putea sa scriu ceva amuzant sau as putea sa scriu despre seriile Fourier. As putea sa scriu despre miile de lucruri, persoane si senzatii de care, sunt sigura, trebuie ca e inca plina viata din jurul meu. In timp ce, sunt sigura, trebuie ca totul se invarte inca. Asa a spus Galileo, nu? Deci trebuie. Dar sa ma scuzati daca imi scapa unele chestii zilele astea.
As putea sa scriu. Dar mai incolo. Momentan am un pic de treaba cu inorogii mei.
Magdici 
Ce mai zice lumea