New York, partea 1

Hai sa incerc sa ma adun si sa nu mai insir vorbe aiurea ca in drafturile pe care, bine ca mi-am adus aminte, trebuie sa le sterg. Chiar vreau sa povestesc cum a fost. Mai ales ca, odata cu trecerea timpului, incepe sa creasca entuziasmul. Nu e ciudat, e normal, va zic eu. M-am intors nedormita, surescitata, obosita cum n-am mai fost de mult si direct sub foc automat la munca. Dar intre timp amintirile din concediu au inceput sa se aseze fiecare la locul ei, sa prinda forma si sa isi ceara drepturile. Plus ca deja din ce in ce mai des cand vad prin filme (si nu sunt putine) imagini din locurile prin care am fost, ma apuca asa, o bucurie de-aia de copil mic ca „uite, uite, am fost si noi acolo!!!!!!” (cam ca atunci cand vedeam scene cu metroul londonez, nu stiu de ce m-am indragostit eu asa de tare de metroul londonez).

Pentru mine prima oprire, cea din New York, a fost foarte importanta. La urma urmei, era locul pe care chiar nu concepeam sa nu il vad. Fiecare detaliu a contat. De exemplu, mi se parea foarte tare ca am aterizat pe JKF, cred ca din cauza ca JFK este aeroportul cel mai des mentionat si inca de mult imi doream cumva sa ma dau si eu pe-acolo. Iaca na. Apoi, de pe bancheta din spatele masinii conduse (destul de prost) de un chinez a carui engleza se reducea la cateva cuvinte destul de dificil de pozitionat din punct de vedere fonetic, am asteptat timp de 45 de minute cu infrigurare (si o usoara senzatie de rau 😀 ) aparitia cliseicei Empire State Building (o sa ii zic EBS de-acum). Si cand in sfarsit am vazut-o, in mijlocul intregului grup de zgarie-nori, parca nu-mi venea sa cred. In fine. Clar am pozat-o, e prima mea poza din NY si din state 😀

In ciuda nesomnului si mai ales in incercarea (destul de esuata, va spun de pe acum) de a ne adapta la noul fus orar, am plecat prin oras cu o dupa amiaza intreaga in fata, in care singura activitate care parea a ne opri din a adormi instantaneu era mersul pe jos fara oprire 😀 Eu eram turistul perfect (intotdeauna sunt 😀 ): 80% din timp mergeam cu gura cascata si cu capul dat mult pe spate. (Cu un ghid in mana.) Da’ adevarul e ca orasul asta n-avea nicio treaba cu niciun oras pe care l-as mai fi vazut inainte. Probabil mai sunt si altele in genu’ asta in state, da’ pentru mine era primul (si singurul 😛 ) Am ajuns, un pic mai tarziu, direct in varful lu’ EBS, la etajul 86, pe platforma care NU VIBRA, refuz sa vorbesc despre asta 😀 N-am ce sa descriu, se vede din poze.

Pentru mine, asta este un oras, este ORASUL de fapt. E murdar, e galagios, e plin de beton si otel, e urat in multe aspecte, dar este fundamental urban si prin comparatie tot restul devin provincie.

Sunt prea multe de zis intr-un singur post. Despre cartiere (am fost in multe din ele) – mai ales China Town – despre cafenele, despre oamenii dragut imbracati (haha), despre Central Park, pfuuuuu. Si eu care credeam ca scap cu postul asta 😀 Revin.

Tag-uri:calatorii, empire state building, impresii, new york, SUA