ganduri vag dezlanate despre dileme morale si alegeri

Intre miile de citate care circula pe facebook si enerveaza un procent semnificativ din populatie, am vazut la un moment dat unul care chiar mi-a placut mult. Era ceva de genul „Stop worrying about the world your children will have to grow up into, and start worrying about the children you raise to take care about this world”  – sau ceva pe-acolo. Desi na, sunt legate oarecum, una n-o exclude neaparat pe cealalta. Mi-a placut pentru ca, in timp ce prima optiune poate indemna la resemnare, nemultumire si alte sentimente la fel de negative si neproductive, cea de-a doua indeamna la actiunea personala.

Ma gandesc mai mult la lucrurile astea de cand cu Sofia, evident. Ma gandesc ca la un moment dat va trebui sa ii explic de ce eu ii spun ca e bine intr-un fel, in timp ce multi fac altfel, si le merge de minune. De ce sa arunce o hartie la cos, cand baiatul din fata noastra a aruncat-o pe jos. De ce sa munceasca daca poate sa fure. De ce sa spuna adevarul cand poate sa minta. Dileme de-astea.

De ce, Sofia? Pentru ca lumea poate fi si buna. Pentru ca odata cu fiecare om care alege calea corecta in detrimentul celei usoare, devine un pic, infinitezimal acolo, nu conteaza cat, si mai buna. Si ce bine ar fi daca din ce in ce mai multi oameni ar alege sa faca ceea ce simt ei ca e bine si trebuie, indiferent de ceea ce vad in jur ca fac ceilalti. Daca fiecare ar alege sa faca el primul pas, din nou si din nou, indiferent daca ceilalti il urmeaza sau nu, si lasand la o parte principiul „eu de ce sa ma obosesc daca alalat nu face, ce, eu sunt mai fraier?”.

Prea multi oameni cauta scurtaturi, „the easy way out”. Si e tare bine sa gasesti si sa folosesti cate-o scurtatura din cand in cand, insa nu sa faci asta ca mod de viata. Nu stiu, in viziunea mea viata nu poate fi numai usoara. Nu poate fi o insiruire de momente in care ai stat si nu ai facut nimic, i-ai lasat pe ceilalti, ca tu nu esti fraier. Cand iti treci in revista amintirile, cu ce ramai? Bai, si eu sunt o persoana comoda, mi-e atat de lene sa fac una si alta, de ma doare. Insa am incercat, cat mai des, sa nu aleg calea usoara in detrimentul celei corecte. Si am constatat, de cele mai multe ori, ca solutiile rapide echivaleaza cu avantaje pe termen scurt si probleme pe termen lung. Stating the obvious here, stiu🙂

E doar o problema de alegere. Cand eram mica, lumea se impartea in personaje pozitive si personaje negative. Alb si negru. Ani de zile m-am simtit oribil pentru ca imi dadeam seama ca, uneori, prin ceea ce simt, ce gandesc, ma inscriu lejer in categoria personajelor negative. Acum cred ca toti ne putem inscrie acolo, cu mici exceptii. Important e cate din gandurile si sentimentele negative iau forma de fapte. In mod absolut hilar, prima oara cand m-am simtit tentata sa pic pentru totdeauna la pace cu mine insami, a fost in timp ce ma uitam la un film pentru copii (nu spun care :)) ). „I want you to listen to me very carefully, Harry. You’re not a bad person. You’re a very good person, who bad things have happened to. Besides, the world isn’t split into good people and Death Eaters. We’ve all got both light and dark inside us. What matters is the part we choose to act on. That’s who we really are.” Tare drag mi-a ramas citatul asta. Mai ca l-am invatat pe de rost🙂

Ce pot sa fac pentru Sofia (in afara de a ii da sa citeasca Harry Potter🙂 )? Sa fiu un exemplu in primul rand. Sa ii ofer toata dragostea de care sunt in stare. Sa o invat ca lucrurile bune nu le faci asteptand ca ceilalti sa le faca la randul lor, sau sa te urmeze. Le faci pentru ca asa crezi tu ca e bine. Tata zicea uneori ca se teme ca ne-a crescut inapti pentru lumea in care traim, prea cuminti si corecti. Dar lumea e facuta tot de oameni. Si eu vreau sa imi cresc copiii asa cum as vrea sa fie toti oamenii din jurul meu. Vor fi destul de destepti si de independenti ca sa se descurce fara a fi rai si egoisti, sunt sigura de asta. Am incredere in ei. Nu stiu daca gresesc, nu am adevarul absolut. Stiu doar ceea ce cred eu ca e bine sa fac, si am sa continui sa o fac, chiar daca exista 1000 de alte cai mai usoare.

Un gând despre „ganduri vag dezlanate despre dileme morale si alegeri

  1. martutza Aprilie 13, 2013 la 10:45 am

    Gand la gand cu bucurie! In concediul din care tocmai ne-am intors am avut ocazia sa facem un pic de curatenie pe un munte si ne-am ingrozit de cate ambalaje de bomboane, pet-uri, cutii de conserve si alte mizerii am gasit…Tocmai ne gandeam ca nepasarea-ca sa nu zic nesimtirea- cu care oamenii arunca gunoaie peste se datoreaza unei lipse de educatie din frageda copilarie. Daca un copil invata ca nu are voie sa arunce gunoaie pe jos inca de la 2-3 ani,i se va intipari in minte ca un automatism si va cara gunoiul dupa el pe munte pana la primul tomberon din oras. Nici nu mai tin minte cum mi-au explicat ai mei acest lucru, dar in viata mea nu am aruncat ceva pe jos, ma doare efectiv sufletul, mi se strica dispozitia cand vad asta la altii. Nu cred ca anturajul unui copil are puterea sa strice ceea ce lui i s-a imprimat foarte puternic de catre parinti, Ba, din contra, ar putea face el, la randul lui, educatie altora. Si daca am fi tot mai multi cei care respecta regulile, cred ca am reusi ceva. Problema e cum ii schimbam pe cei care au apucat sa devina intr-un fel, pe cei neglijati de parintii foarte ocupati sa se ‘realizeze’ profesional…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: