carucioare, suzete si alte accesorii

Ma tot cauta o idee si nu am avut deloc stare sa o formulez. Dar hai sa incerc. Sofia doarme (momentan), eu nu am somn (dumnezeu stie de ce, maine voi regreta aceste cuvinte) asa ca, iaca. Scriu.

Mi se pare evident in acest moment ca noi suntem dereglati de cateva generatii incoace, nu stiu exact cate. Poate chiar multe. Suntem dereglati astfel incat sa percepem comportamentul normal al bebelusilor drept problematic. Sa vedem piedici si lucruri de rezolvat acolo unde nu e nimic in neregula. Sa cautam mereu planuri, metode, solutii miraculoase, sa simtim ca am dat gres daca bebelusul nostru plange, nu doarme, mananca des, vrea in brate.

Nu ma intelegeti gresit. Am in mod constant atacuri de panica si stari de depresie, gandindu-ma la faptul ca am dat gres, ca esuez ca mama, ca nu fac cea ce trebuie, ca imi stric copilul. Ce scriu acum e si pentru mine, cea din timpul acestor depresii🙂

M-a izbit evidenta intr-o zi, in timp ce ma plimbam. Care e faza cu carucioarele? De unde a aparut prima oara ideea asta ca bebelusul trebuie sa stea cuminte in carucior, altfel nu e bine? Incerc sa gandesc logic; inainte sa existe carucioarele, bebelusii domiciliau bine-merci in brate atunci cand trebuiau deplasati de colo-colo. Sute de mii de ani au fost carati in brate si au crescut bine, sanatosi. Caruciorul a aparut de curand in schema, ca un dispozitiv care sa ajute parintii. Si la inceputurile aparitiei lui, sunt convinsa ca nu era privit ca o obligatie a bebelusului, ci ca un privilegiu al parintelui. Adica, daca ai noroc, poti sa lasi copilul jos 10 minute, sa iti mai odihnesti bratele. Daca plange si nu ii convine, il iei inapoi, ca doar n-o sa il lasi sa urle acolo. Oricum, mare inventie, dom’le, super, ce bine e sa iei cate o mica pauza de purtat. Si nu e nimic in neregula cu asta, e normal sa obosesti, e normal sa te bucuri de o pauza.

Cand, in ce moment a devenit caruciorul o unealta faradecarenusepoate, cand a devenit obisnuirea bebelusului cu pusul in carut o misiune in sine, cand a devenit bebelusul obligat sa stea cu orele acolo, asta nu stiu. Si ma depaseste faptul ca nu ne gandim la asta, majoritatea. Citim carti despre cum sa ne obisnuim copiii sa stea singuri in carut, fara sa ne intrebam DE CE. De ce e rau sa ii ducem in brate? De ce e rau ca se obisnuiesc asa? Pe bune, de ce? Ca ne dor pe noi bratele si spatele, iacata😀 Dar bebelusul nu are nicio vina. Daca am porni de la inceput de la premisa ca e normal sa il caram in brate, ca e normal sa vrea apropierea unui adult in detrimentul unei cutii de plastic, atunci am pune altfel problema. Si am primi cu recunostinta cadoul cate unei ore dormite in carut dupa sutele de ore dormite in brate🙂 nu ca pe ceva de la sine inteles.

Suzeta e un alt simbol absolut al bebelusului, alaturi de sus-mentionatul carucior. Macar cu asta nu trebuie sa te straduiesti prea mult, e acceptata relativ usor din ce am auzit🙂 . Ramane insa mirarea oamenilor cand vad ca bebelusul tau nu o foloseste. Si ingrijorarea tuturor ca ar putea, in cazul asta, sa te foloseasca pe tine pe post de suzeta. Ideea ar fi ca, in mod normal, mama e suzeta naturala a copilului. Si suzetarea asta a mamei merge mana in mana cu o alaptare fara probleme si de durata, si cu o productie corespunzatoare de lapte. Acu’ nu zic ca suzeta e neaparat bau-bau. Doar punctez ca, din nou, bebelusul nu are nicio vina ca e conditionat genetic sa caute in primul rand sanul, si sa refuze inlocuitorii. Ar fi mai simplu sa acceptam asta ca find normalitatea, si sa vedem ce se poate face pornind de aici.

Apoi. Somnul bebelusilor tinde sa fie agitat si fragmentat. Asta e un fapt indiscutabil. Sunt si unii care dorm de rup fara sa aiba nevoie de incurajari prea multe de pe marginea terenului (eu am fost unul dintre ei😀 ) dar aia par sa fie exceptiile. General vorbind, bebelusii sunt conditionati sa aiba somnul usor si sa se trezeasca des (de foame, frica, scutec ud sau alte motive care sunt, toate, extrem de importante pentru un omulet de cateva luni), la fel cum sunt conditionati genetic sa doarma mai bine in siguranta bratelor unui parinte, pentru ca timp de sute de mii de ani de asta a depins supravietuirea speciei. Ca acum au patuturile si camerele lor separate, departe de orice pericole fizice, e adevarat, dar asteptarile astea imprimate la nivel genetic nu se modifica atat de repede. Ei nu stiu ca sunt in siguranta, ca atare o cauta in continuare, in mod instinctiv. Deci, e normal sa se trezeasca des. E normal sa doarma mai bine, mai mult, mai linistiti in contact cu mama. Ca noi ne-am dori sa fie altfel, sa doarma mai mult, mai legat, sa fim si noi cu creierii mai asezati la locul lor, sa mai putem iesi seara in oras la o bauta, e alta poveste. Dar din nou, bebelusii nu au nicio vina in treaba asta🙂

As mai putea sa scriu, dar simt ca am cam acoperit ideea, si in orice caz m-a gasit somnul ala intre timp, asa ca o sa inchei. In caz ca s-a pierdut pe drum printre multele amanunte si divagatii, era aceea ca toate lucrurile care au fost inventate de-a lungul timpului pentru a face viata usoara parintilor sunt binevenite, atata timp cat isi pastreaza rolul initial si nu contribuie masiv la distorsionarea perceptiei asupra normalitatii. Manifestarile bebelusilor nostri sunt normale. Trebuie doar sa acceptam asta cu mintea deschisa, si sa reusim, fiecare in felul si ritmul sau, sa ne adaptam acestei realitati magnific de frumoase care este viata cu bebe🙂

Sofia luna 3-121

 

Un gând despre „carucioare, suzete si alte accesorii

  1. Mela Martie 12, 2013 la 12:40 am

    Hehe, parca am citit din Conceptum Continuum acum. Ai dreptate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: