Cum a fost cu alaptarea

Initial m-am gandit ca exista destula informatie pe tema asta pe internet. Si ca mie mi-a fost usor si ca nu am ce sa scriu despre asta care sa fie de folos si altora. Dar de ceva vreme, mai ales in urma repetatelor „wow, inca mai ai lapte? norocoaso” sau „ce noroc ai avut sa ai lapte mult de la inceput”, m-am gandit ca poate tocmai faptul ca mi-a fost usor inseamna ca ar fi bine sa impartasesc experienta in mod public, ca poate am facut eu si ceva bine, ce ii va ajuta si pe altii🙂

Totul a inceput cu multa lectura in timpul sarcinii despre ceea ce ma asteapta dupa. Si inevitabil am ajuns si la alaptat. Nu m-am gandit vreodata ca as alege de bunavoie sa nu alaptez, nu mi se parea o optiune ca nici macar sa nu incerc. Stiam insa din folclor ca se poate „sa nu ai lapte” si alte dume similare. La combaterea acestor idei m-au ajutat mult cursul Lamaze, grupurile de mame de pe forum si facebook si informatiile pe care le-am gasit pe internet. Toate aceste surse m-au facut sa devin ferm convinsa ca NU se poate sa nu am lapte, ca fiecare femeie este proiectata sa poata asigura hrana puiului ei fara ajutor din exterior (ca altfel nu am mai fi existat demult ca si specie) daca procedeaza asa cum cere natura si nu in contra ei, ca alaptatul poate merge struna de la inceput. Am citit despre pozitionarea corecta, despre cat de important este sa iti pui bebelusul la san cat mai repede dupa nastere, despre alaptarea la cerere si nu la program. Mi-am cumparat Garmastan, lanolina si protectii de silicon🙂 Nu am cumparat lapte praf. Am ascultat povesti de la mame care in primele luni stateau cu bebelusii aproape non-stop la san, despre cum e normal ca o „masa” de nou-nascut sa dureze si o ora, dupa care sa continuie cu alta masa de inca o ora si tot asa, despre cum alaptatul poate sa fie greu la inceput, dar cu rabdare devine una dintre cele mai placute activitati. Si am citit, si am citit, si le asteptam pe toate cu drag.

Si a venit momentul nasterii. Eram pornita rau pe nasterea naturala🙂 si am avut parte de ceea ce imi doream in mare parte, nici sa fi vrut nu puteam naste altfel la cat de repede s-a petrecut totul; insa despre asta, si despre cat de frumos se poate naste si la spital in Romania, ca tot am auzit numai povesti horror si despre asta, poate ca am sa scriu un post separat. Si am tinut-o pe Sofia in brate la doar cateva secunde de viata; si am tinut-o apoi din nou la mai putin de o ora, dupa ce s-a terminat cu toate manevrele de dupa nastere. Si cumva totul a devenit incredibil de natural; am pus-o la san, am ajutat-o un pic, dar cumva si ea stia ce sa faca cu gurita aia mica si frumoasa. Si am lasat-o acolo cateva ore; mai schimbam doar partea. Mai manca, mai dormea, nu conta, era acolo, lipita de mine. Mai apoi si de Razvan. Si lipita de noi a ramas si in restul de zile petrecute in maternitate (mai putin cele cateva ore de „plaja” pentru icter, care au fost, de altfel, singurele mele ore dormite). M-a amuzat foarte tare faptul ca asistenta credea ca mai am unul acasa, atat de sigura eram pe ceea ce faceam. Nu stiu de unde stiam, dintr-o data, dar stiam. Si probabil ca asta m-a ajutat si contra sfaturilor de tot felul, n-a venit nimeni sa ma verifice, sa ma traga, sa ma maseze, ne lasau acolo in legea noastra, ca parea ca stim ce facem😀

Si de-atunci… Un sumar bun ar fi ca Sofia a avut sanul la discretie. Cat de des a vrut, unde a vrut, cat de mult a vrut. Zi si noapte. Si inca il mai are. In fine, pe amandoi. Isi face de cap😀 A avut perioade cand manca in fiecare ora, a avut perioade cand a stat si 4 ore fara sa manance. Initial imi notam orele de masa, pe parcurs am renuntat, si nici acum nu am habar cand o sa vrea sa manance. Dar stiu ca atunci cand o sa vrea, o sa primeasca😀 A devenit simplu in momentul in care am acceptat inevitabilul, am acceptat ca noptile mele vor ramane fragmentate pentru o perioada nedefinita si ca tinutele mele de zi vor primi un nou criteriu de apreciere: „oare pot sa alaptez in bluza aia?”😀

A existat si partea neagra ca sa ii zic asa, perioada de inceput cand ma durea procesul de imi venea sa ma urc pe pereti. Nu aveam rani, pentru ca era bine pozitionata broscuta mea, dar tot durea ca naiba. Pentru asta nu exista solutie magica, sau ce sa zic, eu una nu am gasit-o😀. Trebuie doar timp, rabdare si cremele potrivite. Daca imi aduc bine aminte, pe la 6 saptamani spre doua luni deja era istorie partea asta. A durat mai putin decat credeam.

Nu mi-am pus nicio clipa intrebarea daca am destul lapte, jur, nu m-am gandit nicio clipa la asta. Si-o puneau altii pentru mine :)) Nu am baut ceaiuri de lactatie si nu am folosit pompa. Sofia a fost cel mai bun si mai natural stimulent😀 pentru ca am lasat-o sa fie. Si am scris toate astea pentru ca, desi acum imi par foarte evidente, imi aduc aminte ca a fost o vreme cand habar nu aveam de ele. Si mi-a prins bine sa citesc, si mi-au prins tare bine sfaturile. Si multumesc din suflet fetelor de la care le-am primit (se stiu ele care sunt :D)

 

Tag-uri:

2 gânduri despre „Cum a fost cu alaptarea

  1. martutza Ianuarie 9, 2013 la 10:36 am

    Aici nu prea ma pricep, dar te felicit ca ai vrut sa fii cat mai ‘naturala’ (nastere, alaptare) pentru ca eu am auzit de mame care nu alapteaza ca sa nu-si deformeze sanii sau care nu au atata rabdare…nu le pot judeca, insa cred ca instinctul de mama ar trebui sa fie mai puternic decat cel de autoconservare…

  2. magdici Ianuarie 10, 2013 la 1:39 pm

    Nu stiu, mie mi s-a parut firesc asa. Dar uite, cand eram mai „tanara”, eram ferm convinsa ca eu o sa nasc prin cezariana si cu anestezie completa, asa de frica imi era😀 Nu stiu care e morala, decat ca probabil ca e mai bine ca nu am facut copii atunci, ci abia acum😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: