despre merite si noroc

Nu reusesc sa ma conving sa scriu aici in mod constant chestii mamicesti. Scutece, alaptat, plans, parenting, de-astea. Uuuu, am scris „parenting” pe blog :)) Si asta in principal din cauza ca viata de pana acum mi s-a parut atat de simpla si de usoara, incat nu prea am ce sfaturi sa dau. Ma rog, simpla si usoara in sensul ca mi-a venit totul natural cumva, nu m-am stresat, si in plus am avut si un copil exceptional de cuminte. Chiar ma intrebam cu Razvan zilele trecute daca ne mai riscam la al doilea, ca e evident ca Sofia a luat cumintenia din familie pentru urmatoarele 3 generatii. Dar ne riscam, da😀 Revenind la sfaturi, chiar nu as sti ce sa spun. Sfatul meu universal la orice problema posibila (mai putin cele de sanatate) ar fi „ia-l in brate si pune-l la san”🙂

Si asta ar avea o vaga legatura cu ceea ce venisem sa scriu de fapt. Observ doua tendinte contradictorii la oameni. Pe de o parte sunt cei care pun nefericirea lor si faptul ca le lipsesc multe pe seama nenorocului lor/norocului altora. DOAR a norocului. Adica ar fi si ei Donald Trump daca ar fi avut noroc. Dar n-au avut, ce sa-i faci, asa ca vand tigari la butic. Pe de alta parte, sunt oamenii care isi aroga tot ceea ce au reusit in viata drept merit pur personal. Oricine ar fi putut face ce au facut ei, tine numai de munca si vointa, si aia care nu au reusit sunt niste tampiti lenesi si prosti, care ar face bine sa puna osu’ la treaba.

Nu sunt de acord cu niciunii, desi in tineretile mele ma incadram lejer in categoria a doua (si inca mai am tendinte clare, dar le temperez). Mi se pare atat de evident, incat ma doare, faptul ca unele aspecte tin de noroc, in timp ce altele tin de ceea ce facem cu norocul respectiv. In primul rand, ne nastem, copilarim si crestem in circumstante uneori complet diferite, care nu tin de noi si nu constituie nici meritul, nici vina noastra. De exemplu, in ceea ce ma priveste, consider ca nu e meritul meu ca sunt fundamental sanatoasa, ca ma duce capul, ca am avut parte de o familie normala si care m-a crescut bine, ca am un fizic si un temperament, sa zicem suportabile catre placute😀. Nu e meritul meu daca am vreun talent sau vreo indemanare innascuta. Nu e meritul meu ca m-am nascut intr-o tara cat de cat civilizata si pasnica, neafectata de razboaie si cu acces rapid la restul lumii. Nu e meritul meu ca am un copil sanatos si cuminte care doarme noaptea, nu e meritul meu ca am avut o sarcina usoara, fara probleme, si o nastere si mai usoara. Nu e meritul meu ca am intalnit un barbat incredibil, care se face ca isi dorea sa iubeasca o femeie cam ca mine, asa😀 Toate astea, si multe altele mai marunte (cum ar fi subiectele la examene, sefii si colegii peste care am dat samd) tin de noroc pur. Si nu mi s-ar parea corect sa ma compar cu cineva care nu a avut lucrurile astea pe tava si sa spun „pai puteai si tu sa faci ce am facut eu”. Poate ca nu putea. Nu stiu cum as fi iesit eu daca as fi crescut in circumstante complet diferite, chiar daca genetic as fi fost aceeasi.

Dar. E meritul meu (sau vina mea, depinde despre ce rezultate vorbim :D) ca am facut alegerile pe care le-am facut. E meritul meu ca aleg sa fiu onesta cand as putea sa mint, ca aleg sa muncesc cand as putea sa trag chiulul, ca aleg sa fiu calma cand as putea sa ma enervez (bine, in cele 1.3% din cazuri in care chiar reusesc, give me some credit😀 ) E meritul meu ca incerc(am😀 ) sa mananc sanatos si sa ma mentin intr-o oarecare forma. E meritul meu ca am citit de mi-au iesit ochii din cap inainte sa nasc despre alaptare si viata cu bebe mic, despre lucrurile la care sa ma astept, si prea putine m-au luat prin surprindere si nepregatita. A fost meritul meu de cate ori am decis sa raman in loc sa plec, sa ascult in loc sa vorbesc, sa merg inainte in ciuda fricii, sa lupt in loc sa renunt, sa vreau sa vad partea buna mai degraba decat pe cea rea. Va fi meritul meu si al lui Razvan daca copiii nostri vor creste iubiti si fericiti intr-o familie care sa le ofere macar cat au reusit parintii nostri sa ne ofere noua🙂

Nu stiu daca am avut toata viata o gandire pozitiva si am avut energie sa lupt din cauza ca am avut noroc si mi-au iesit toate cum am vrut, sau daca imi ies lucrurile cum vreau tocmai pentru ca am o gandire pozitiva si ma lupt. Cred ca si una si alta, la urma urmei. Si mai cred sincer ca oamenii ar fi un pic mai ferciti cu ei insisi si cu cei din jur daca ar accepta pe de o parte ca unii poate sunt mai buni ca ei, si pe de alta parte ca altii au poate mai mult ghinion ca ei.

8 gânduri despre „despre merite si noroc

  1. Vulpitza Decembrie 21, 2012 la 10:42 pm

    Ganduri minunate de citit de multa lume inainte de Craciun.

  2. magdici Decembrie 23, 2012 la 11:57 am

    Multumesc, Luiza, ma bucur mult daca le privesti asa >:D<

  3. martutza Decembrie 23, 2012 la 2:49 pm

    Chiar mi-era dor sa mai citesc meditatiile tale…insufli asa un optimism, de parca nimic nu ti-ar sta in cale daca iti pui ceva in minte! Sti totusi stiu, mai mult intuiesc, ca ai avut si tu cumpenele tale peste care ai trecut facand cele mai bune alegeri. Cred ca in asta sta secretul reusitei in viata: mai bine o alegere gresita decat niciuna…Sarbatori fericite si un an nou cu mult noroc!

  4. magdici Ianuarie 2, 2013 la 12:27 am

    Marta, multumesc mult pentru cuvintele si gandurile frumoase. Si ma bucur ca mai reusesc inca sa transmit o oarecare stare prin postarile mele. Cat despre cumpene, au fost, cred; cateodata am avut de ales, alteori a trebuit doar sa ma adun sa trec peste. Nu stiu daca am facut mereu cele mai bune alegeri, dar cred ca mai important e ca traiesc impacata cu ele🙂

  5. anioana Ianuarie 16, 2013 la 9:29 pm

    Magda in primul rand vreau sa te felicit pentru talentul pe care il ai…pur si simplu am inceput sa citesc din curiozitate si nu am mai putut sa ma opresc🙂 si in al doliea rand pentru modul in care gandesti…prin cuvintele tale emani atata bunatate, naturalete si optimism incat imi intaresti si mai mult convingerea ca asta este drumul care trebuie urmat…iar cu privire la noroc/ghinion eu cred ca vorba bine cunoscuta din popor ca omul isi mai face si singur norocul este extrem de adevarata si nu doar atunci cand o explicam prin munca depusa in plus fata de altii pentru a atinge un scop ci mai ales prin modul in care gandeste acel om…daca suntem linistiti, optimisti si avem ganduri bune mai devreme sau mai tarziu viata noastra o sa se deruleze la fel: linistita, optimista si cu intamplari bune🙂 totul este in noi…trebuie doar sa avem incredere in noi si in Dumnezeu. Iti doresc numai bine si sa ramai la fel de optimista si linistita :*

  6. magdici Ianuarie 16, 2013 la 9:33 pm

    Am un nod in gat😀 multumesc mult.

  7. anioana Ianuarie 16, 2013 la 10:46 pm

    scuze daca ti s-a parut poate putin ciudat sau deplasat ce am scris avand in vedere ca nu ne cunoastem dar asta am simtit asa ca asta am spus :D…scurt si cuprinzator..:)))

  8. magdici Ianuarie 17, 2013 la 1:36 pm

    nu mi s-a parut nicicum😀 si o sa imi placa intotdeauna feedback-ul pozitiv, de orice fel😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: