Ce ligamentul meu, 3 – ultima parte

Ca sa inchei trilogia mea, acum fix 5 saptamani ma prezentam frumos la clinica pentru cea de-a doua interventie, ligamentoplastia. De data asta stresul de dinainte fusese minim fiindca stiam deja la ce sa ma astept de la operatia de menisc. Ce naiva eram😀

Operatia a decurs lin, cu o oarecare intarziere datorata unei domnisoare care isi marise sanii si avea ceva probleme in a se trezi din anestezie – am dedus eu asta dupa faptul ca auzeam cum au strigat-o pe nume timp de vreo 20 de minute, initial credeam ca e vreo asistenta indolenta care nu raspunde la apel😀 Dupa care a venit si randul meu; rahianestezie din nou, la fel de pe nesimtitelea, si da-i cu bisturiul si cu bormasina. Procedeul aplicat a fost cel clasic, cu grefa din tendonul rotulian. Mai pe romaneste, e un tendon undeva in dreptul rotulei, lat de vreo 3 cm si gros de 0.5 cm (de grosime nu sunt sigura, am pus-o si eu asa, din ochi), tendon care e prins de la natura de oase in capete, fireste. Si se decupeaza o bucata cam de 1 cm din mijloc – grefa – cu cate o bucatica de os la fiecare capat. La faza asta iese fum din genunchi (ma rog, pare a fi fum dar banuiesc ca este praf de oase sau ceva de genu’). Dupa care se dau gauri in tibie si un femur, banuiesc ca si in capetele grefei (dupa ce in prealabil a fost pilita si facuta gigea de catre dr. Anghel) si se prinde grefa cu suruburile de 1800 de lei, unu’ intr-un os si unu’ in celalat, exact in locul unde pe vremuri avusesei frumusete de ligament. Si dup-aia se coase la loc tendonul, se mai cauterizeaza vase de sange pe-acolo, se face curatenie, se inchide totul frumos si pac, te arunca pachet pe targa si te trimit la rezerva.

Acuma… Primele doua ore sunt OK, ca esti inca sub anestezie. Ai piciorul bandajat foarte, foarte strans cu o fasa elastica – ca sa contracareze umflarea lui. Din pacate pentru tine afli in mod hardcore candva spre a doua zi dimineata ce va sa zica asta. Si mai ai montata pe picior o chestie despre care afli ca e o orteza, albastra si draguta, care iti tine piciorul imobilizat la 15 grade. Si mai ai doua drene si o vecina de rezerva cam rasfatata. Dar totul pare mai mult decat suportabil.

Pana cand se cam duce anestezia… Si incepe sa doara. La inceput putin, dupaia creste vertiginos. Si chemi asistenta si apare un lungan oxigenat si sictirit care iti spune ca el e asistenta si ca n-ai voie calmante inca si nici sa mananci, ca nu ti s-a dus efectu’ anesteziei. Il injuri de mama, in gand, dar te calmezi si iti dai seama ca nu te doare chiar insuportabil, in schimb iti e din ce in ce mai foame. Vecina de rezerva (operata cu juma’ de zi inaintea ta) nu poate sa faca pipi la toaleta, ca o doare, asa ca face in camera cu tine, incurajata de mama ei, pe un scaun cu rotile care are o olita atasata. Super. Din fericire patul tau e orientat astfel incat esti cu spatele la actiune. Intr-un final apare din nou oxigenatul, care iti baga un calmant si iti da voie sa mananci covrigeii adusi cu grija de acasa. Te uiti la el ca la Isus si ii spui in gand ca il iubesti.

Calmantul face el ceva dar nu cine stie ce ; doare ca dracu’, sincer. Te amagesti cu gandul ca acum e ce-i mai rau si trece repede. Asistentul oxigenat se uita urat la tine si te considera o mironosita. Incercarea cea mai nasoala din prima noapte e dusul la toaleta, pe care oricat ti-ai dori, nu mai ai cum sa il amani. Dar esti o eroina, ce mama naibii, asa ca iei cadrul si te duci singura, dorindu-ti sa ai un repertoriu mai variat de injuraturi. Asistentul e pe faza, si cand ti se face rau, e acolo sa il trimiti dupa niste apa. In sfarsit, trece si asta si vine si te ia cu un scaun cu rotile si te duce inapoi in pat. Pareti sa fiti prieteni acum.

A doua zi… Simti niste usturimi puternice in mai multe zone ale piciorului. Dupa panica de rigoare iti aduci aminte de faza cu bandajul strans si umflatul si iti dai seama ca ala e bandajul intrat in picior. Ufffff. Te doare toata dimineata, esti morocanoasa, dar ai totusi o mare bucurie, adusa de momentul in care scapi de orteza, de bandaj (uraaaaaaaaaa) si de drene (iar a durut ca dracu’). Juma’ de ora ai impresia ca ai putea sa si alergi. Pana cand tre sa faci prima serie de exercitii. Cel mai placut e sa stai in aparatul care iti indoaie piciorul conform cu unghiul stabilit de doctor (30 de grade in prima zi de dupa operatie, apoi in a doua zi 4 sesiuni: 50, 70, 90 si 110 grade). Simti ca iti plezneste genunchiul in mii de farame dar pe de alta parte e reconfortanta senzatia pe care ti-o da indoirea. Cel mai naspa e cand trebuie sa iti ridici piciorul din pozitia culcat, pur si simplu nu poti si muschiul nu te asculta. Pana la urma o faci si pe asta, sub amenintarea asistentei ca iti pune un ac sub picior.

As putea sa detaliez la nesfarsit. Ideea generala e ca doare rau, mai mult decat te astepti si mai ales pentru mai mult timp. Iti trebuie vointa multa si asistenti ai dracu’ ca sa iti faci exercitiile la inceput. Am continuat exercitiile de recuperare acasa, de 4 ori pe zi, si de fiecare data durea – bine, eu sunt sclifosita, da’ oricum. Trebuie ambitie si timp liber in prima luna. Esti obosit ca nu dormi noaptea de durere, esti cheaun in timpul zilei, te deplasezi numai cu carje si nu iesi din casa aproape deloc, ce mai, esti o floricica.

Dar a trecut mai repede decat m-am asteptat. (Nush ce parere are Razvan😀 ) Dupa 2 saptamani m-am dus la scosul de fire si doctorul a fost satisfacut de evolutia piciorului, extensia era OK si flexia era chiar prea mare. Dupa 4 saptamani am pus din nou piciorul jos si in 3 zile am reinvatat sa merg😀 . Dupa 5 saptamani m-am intors la birou si inca fac 2 ore de exercitii pe zi. Acum… Eu sunt paranoica, dar obiectiv vorbind recuperarea pare sa mearga bine. Nush ce sa zic. Am fost multumita per total de alegerea facuta in ceea ce priveste clinica. Au stat o gramada dupa fundul meu cat am fost internata si n-am avut nicio complicatie pana acum. Dar verdictul final poate fi dat abia peste inca vreo 3 luni sau asa… cand bucata aia de tendon o sa devina tesut viu si o sa isi ia atributiile in primire.

Pana atunci, sa imi tineti pumnii😀

Tag-uri:, , , , ,

37 de gânduri despre „Ce ligamentul meu, 3 – ultima parte

  1. Crenguta Octombrie 13, 2009 la 10:01 pm

    vezi ce bine ca scrii pe blog? dupa povestea ta de aici, nasterea naturala mi se pare floare la ureche :))))

  2. magdici Octombrie 13, 2009 la 10:04 pm

    Lol.Tie oricum ti s-ar parea floare la ureche😛

  3. Razvan Octombrie 13, 2009 la 10:05 pm

    tu o sa nasti prin genunchi??😀

  4. imugur Octombrie 14, 2009 la 1:44 am

    razvane, e cea mai tampita intrebare de azi🙂

  5. Razvan Octombrie 14, 2009 la 1:10 pm

    vroiam sa mai diversific un pic discutia😀

  6. Irina Februarie 16, 2010 la 5:04 pm

    Misto povestea. Am gasit-o la timp🙂 in 5 zile ma operez si io ca sa nu mai fiu „fata fara LIA”🙂 Acu diversific stilurile de tremurat si senzatiile de fluturi in stomac. Te felicit pentru ton. Sper sa scriu si eu „de bine” despre ligamentoplastie.. cat mai curand!

    PS: la ce clinica te-ai operat?

  7. magdici Februarie 16, 2010 la 10:18 pm

    Bafta multa. Intr-adevar, cu cat amani mai mult, cu atat de vine mai greu sa iei hotararea sa termini cu asta. Daca e prima operatie, e intr-adevar cam dificil sa scapi de senzatia de panica. Dar o sa dispara pe masa de operatie, promit😀

    Eu m-am operat la MedSport, la Anghelescu. Daca mai vrei pareri, am mai scris aici si aici. Sau daca mai pot sa iti dau alte „inside information”, cu placere.😛

  8. Irina Februarie 17, 2010 la 12:43 pm

    Magdici, am citit deja cam tot ce-ai scris despre LIA si menisc🙂 La mine cica meniscul e ok. Operatia e doar pt ligament. Ce ma intereseaza acum e cum decurge recuperarea… sunt cam satula de imobilizare. eu am stat deja aproape o luna in gips pentru ca initial diagnosticul a fost fractura de platou tibial cu intindere de ligamente. Cand mi-era lumea mai draga – incepusem sa ma recuperez dupa gips si sa indoi deja piciorul frumusel – am mai facut un RMN si-am aflat de ruptura completa LIA. M-au cam dat peste cap toate…mi-am pierdut mobilitatea, muschii …de rabdare nici nu mai vorbesc. Realizez insa ca greul de-abia acum incepe. Deci, da, orice „inside info” e aur curat🙂 Sunt – vorba englezului – mortificata de ideea injectiei in coloana si-n general de operatii cu ochii larg deschisi. Eu nu ma uit nici cand mi se ia sange. desi am depasit usor faza asta cand a trebuit sa-mi fac singura injectii anticoagulante in burta, in fiecare zi cat am stat in gips. Da tot o sclifosita si-o fricoasa am ramas😛 Povestea mea (ma rog, episodul pilot, intriga) mai pe larg aici http://the-i-on.blogspot.com/2010/02/enter-2009.html. Promit sa revin cu noutati🙂

  9. magdici Februarie 17, 2010 la 12:59 pm

    Hehe, join the club. Eram mai speriata de ideea de rahianestezie decat de orice altceva legat de operatie. Dar am facut-o deja de doua ori si nu am simtit-o aproape deloc. Cat despre senzatiile din timpul, in primul rand nu vezi nimic din cauza pozitiei; in al doilea rand nici nu iti dai seama ca ti se intampla tie pentru ca nu simti nimic. Crede-ma, aia e partea cea mai misto😀 Plus ca, dupa cum spuneam, mie mi-au spus ca mi-au bagat o solutie semitranchilizanta, aveam o stare high si ma bufnea rasul, in plus eram foarte curioasa sa inteleg ce se intampla acolo.
    Recuperarea depinde de tipul de grefa. Eu a trebuit sa merg 4 saptamani cu carje, fara sa am voie sa calc pe picior. Deci nu esti imobilizata, doar greu deplasabila. Dar timpul asta trece repede, mai greu e sa te tii de exercitiile zilnice.
    Daca in schimb o sa ai grefa de tip semitendinos-gracilis, atunci din ce stiu recuperarea e mai rapida (numai 2-3 saptamani in carje).
    Pe termen lung… nu stiu inca ce sa zic. Decat ca iti trebuie extrem de multa vointa sa iti faci exercitiile. Nu vei fi imobilizata, dar vei avea foarte putin timp liber ramas🙂 bine, presupun ca depinde si de programul care iti va fi recomandat de doctor, la mine erau 2 ore zilnic. Si inca mai sunt dar am luat o pauza nerecomandata😦 Eu dupa 5 luni puteam sa alerg usor. Inca mai pot dar nu am mai evoluat de atunci🙂

  10. Irina Martie 1, 2010 la 2:01 pm

    buna din nou, Magdici! am revenit acasa dupa ligamentoplastie cu gracilis. Operatia a fost cam ca la tine, inclusiv poantele de pe masa de operatie si hohotele de ras. Ai mei s-au crucit cand m-au vazut iesind razand din operatie🙂 Acu incepu’ greul. Doctoru mi-a dat voie sa pun piciorul in pamant din ziua 2 dupa operatie…desigur cu carje. dar e ciudat. am senzati ca o sa-mi ia un an sa ma recuperez total, sa-mi reiau dansul samd. mersul in carje e mai mult decat nesatisfacator… dar deh. Acum trebuie sa protejez bijuteriile din titan si suruburile resorbabile din genunchi…ca m-au costat o avere!!!🙂
    wish me luck sa nu dau bir cu fugitii. ce vroiam sa te-ntreb: tu ai folosit vreo orteza dupa operatie? eu am una shmekera buna pt ski si cica ar fi utila ca-ti recapeti mai repede musculatura daca o folosesti. insa in acelasi timp cica te si leneveste ….

  11. Mihai Aprilie 22, 2010 la 4:42 pm

    Buna,

    Felicitari pentru curajul avut. Eu am avut un accident la schi si deja am facut operatia de menisc si astept cu nerabdare 12 mai pentru ligamentoplastie. Sunt nerabdator cemai. Dar pana atunci as vrea sa discut mai in detaliu toate cele intamplate la operatie si dupa.

    Multumesc

  12. ciprian Iulie 15, 2010 la 11:41 am

    salut Magdici,

    dupa operatie…Anghelescu ti a dat un program cu exercitii pt recuperare care trebuie facute cam 5-6 luni?

    te-a mai chemat sa vada cum decurge recuperarea?

  13. gothic Septembrie 24, 2010 la 10:05 pm

    Ciao
    Pe cei operati de menisc va intreb cum va simtiti dupa si ce diferente sunt fata de cum era inainte. Nu in ultimul rand daca ati avut probleme din cauza anesteziei (ameteli, dureri de cap, dureri de spate, greata etc.)? Ma pregatesc si eu de asa ceva si vreau sa stiu. Sanatate multa!

  14. magdici Septembrie 24, 2010 la 11:27 pm

    Buna,
    La partea cu diferentele nu prea pot sa te ajut, fiindca eu la o luna si un pic dupa am facut si operatie de ligament. Fireste ca in timpul ala nu am avut cum sa imi recuperez complet piciorul operat, si muschiul era mult slabit. Insa la anestezie pot sa spun cu mana pe inima ca nu am avut nici cea mai mica problema. Am respectat regula de a nu manca nimic cu 12 ore inainte si a fost super OK, nici nu am stiut ca am fost anesteziata (in afara de faptul evident ca nu imi puteam simti partea de jos a corpului🙂 )

  15. Dani Septembrie 25, 2010 la 11:16 am

    Buna,

    Pe tine cat timp te-au tinut durerile de dupa operatie?Eu m-am operat de LIA cu gracilis si menisc alaltaieri (23 sep) si vreau sa zic ca am nise dureri cum nu am avut in viata mea.Dupa ce a trecut efectul anesteziei credeam ca o sa lesin de durere.Acum ,la 48h dupa operatie,nu s-a schimbat mare lucru.MA doare ingrozitor.Iau niste calmante care din pacate au efect cam 5-6 ore si pot lua max 3/zi…
    Tie dupa cat timp a inceput sa-ti fie mai bine cu durerea?
    Multumesc,
    Dani

  16. gothic Septembrie 25, 2010 la 4:18 pm

    Mersi mult

  17. magdici Septembrie 25, 2010 la 8:30 pm

    Buna Dani,
    Nu stiu daca e la fel la ambele tipuri de operatie. De asemenea nu pot sa imi mai aduc aminte cu exactitate cat de tare ma durea, tin minte insa ca primele 3-4 zile au fost criminale oricum. Fara intentia de a te speria, pot sa iti mai spun ca primele 3-4 saptamani au continut o cantitate mare de durere, mai ales seara si noaptea, cand se umfla si nici pomeneala sa pot sa dorm bine. Nu mai spun de exercitii, ma durea de fiecare data de imi venea sa plang. Insa trebuie vointa si timp liber. Dupa prima luna se amelioreaza destul de mult.

    Acum, din ce am citit eu, la tipul tau de operatie recuperarea e mult mai rapida, deci poate ai norocul ca si de dureri sa scapi mai repede. Eu iti urez multa bafta.

  18. Dani Octombrie 13, 2010 la 2:59 pm

    Buna Magdici,

    Ai avut dreptate,Dupa 4 zile au mai trecut din durerile acelea ingrozitoare.Acum am 3 saptamani de la operatie si ma simt mult mai bine.Se apropie momentul cand voi incepe sa calc cu piciorul operat.Presimt ca va fi circ.Am o presimtire ca ma va durea cu simt de raspundere.

    Mersi incurajari!

  19. Radu Octombrie 25, 2010 la 8:58 am

    Buna Dani.

    Eu am avut o ligamentoplastie acum o luna (am avut si mensicul operat acum 1 an, dar meniscul se recupereaza mult mai usor). La 3 saptamani de la operatie am inceput sa fac pasi (fara carje). Putini, nesiguri, dar totusi pasi. In timpul acestora nu am avut dureri. Simteam doar putina presiune deasupra genunchiului. Acum, dupa 1 luna, pot umbla fara carje, fara sa am dureri. Extensia este completa, indoirea la 90-95 de grade.
    Asa ca, sper sa nu ai nici tu dureri, iar recuperarea sa o faci cat mai repede si mai bine.
    Curaj!

  20. Radu Octombrie 25, 2010 la 9:05 am

    Da, m-am uitat prea tarziu la data postarii. De atunci ai facut cu siguranta acei primi pasi. Poate ne spui cum a fost😉

  21. Willy Februarie 5, 2011 la 2:07 am

    Radu, cred ca in situatia ta voi fi si eu. Ieri m-am operat de menisc si din motive profesionale, ma voi opera pt LIA rupt prin septembrie. Tu acum ai cateva luni bune de la ultima operatie, cum te simti ? si cum au evoluat lucrurile intre operatii? Multumesc !

  22. Radu Februarie 10, 2011 la 12:53 am

    Willy, dupa operatia de menisc nu o sa ai probleme. Trece repede si durerea si recuperarea este foarte usoara. Dupa aproximativ 9 luni de la menisc, chiar daca aveam ligamentul rupt, am fost la munte unde am facut efort destul de mare si nu am avut nici o problema. Dupa operatia de ligamente lucrurile stau in felul urmator pana in prezent: dupa ce am inceput sa umblu fara carje, am facut exercitii de mobilitate si forta, fara ajutor specializat. Dar le-am facut cum trebuie. Zilnic, si ignorand durerile. La exercitii automat o sa ai dureri, dar se trece si peste asta. In prezent, umblu fara probleme cativa km si de aproximativ 1 luna am inceput alergarea usoara. Mai sunt dureri la efort, dar este normal.
    Iti doresc insanatosire grabnica🙂

  23. Willy Februarie 17, 2011 la 11:03 pm

    Radu, multumesc pt informatii, azi am fost la clinica (MedSport) pt scoaterea firelor, lucrurile evolueaza bine, am facut exercitiile acasa, de luni merg la clinica pt exercitiile din sapt 3-4, putin mai dificile, peste vreo 2-3 saptamani de-acum inainte cred ca voi intra in normal, cu ligamentul mai analizam situatia, am discutat cu medicul, se poate trai si-asa, nu mai am 25 de ani, iar o recuperare nefacuta cu simt de raspundere duce la alte necazuri. Voi face un RMN anual, cartilagiile si meniscul sunt ok, am o munca de birou, ski si fotbal…doar pe laptop, vazand si facand,…o seara placuta !

  24. darie emilian August 3, 2012 la 10:13 am

    buna-deci te ai operat la dr anghlescu,la med sport🙂 ?ca sa fie clar
    ps:si eu am fost la el si mi a parut chiar ok,neincurajandu ma sa fac operatie..ci sa mai vedem poate nu e nevoie

  25. magdici August 3, 2012 la 2:15 pm

    Da, la Anghelescu, la clinica MedSport m-am operat.

  26. Raluca August 27, 2012 la 8:01 pm

    Buna,

    M-am bucurat foarte mult cand am gasit postarile tale despre ligamentoplastie, deoarece mi-am pierdut cateva zile incercand sa caut informatii bune pe net despre o astfel de interventie. Nici nu are rost sa-ti descriu ce a fost in mintea mea in unele momente, avand in vedere cate tampenii am citit. Mi-a prins bine sa stiu exact prin ce ai trecut si cum s-a intamplat totul.
    In iarna lui 2011 am cazut pe gheata intr-o pozitie destul de aiurea, dar nu am simtit nicio durere care sa ma puna pe ganduri. In urmatoare luni activitatea mea sportiva s-a desfasurat in mod normal (competitii, antrenamente..tot tacamul), iar in vara acestui an a venit si o perioada pe pauza. Dupa 5 zile de la ultimul antrenament, a inceput o durere cumplita in genunchiul drept. Bineinteles ca durerea s-a intensificat cu toate drumurile ce le-am facut pe la medici…care initial au banuit ca ar fi o artrosinovita. Simteam ca nu e doar atat..asa ca am avut o idee de a trece pe la un consult si la medicul sportiv, care din 3 miscari si un tras de tibie si-a cam dat seama de problema: ruptura LIA . Rmn-ul a confirmat parerea medicului sportiv (ruptura LIA cu celelalte chestii de prin genunche intacte). Am vizitat un singur medic ortoped de cand am rezultatul rmn-ului, care a spus din start ca e nevoie de operatie, daca doresc sa mai pun piciorul vreodata cu incredere in ringul de dans. Bineinteles ca voi merge inca la un medic, cel putin…sa fiu eu linistita.
    Sunt mai mult decat panicata de ceea ce urmeaza…cred ca am intrat de maxim 3 ori intr-un spital in viata mea, si nu pentru mine. Am 21 de ani si sunt din Cluj-Napoca…cu o situatie financiara de…studenta. Nu stiu daca mi-as permite o operatie la o clinica privata, dar deocamdata aud despre ligamentoplastii super reusite in spitalul clinic de recuperare..si alte lucruri bune (medici priceputi, asistente super ok..etc)..spre deosebire de spitalul de ortopedie, care am vazut cu ochii mei cat e de varza ( si unde, din cate am inteles, nici nu se fac ligamentoplastii, doar operatii clasice).
    Oare este posibil ca in acest spital sa beneficiez de aceeasi metoda de interventie ca in cele private? Ma refer in special la acele suruburi resorbabile sau anestezia in coloana si nu cea totala.
    Imi cer scuze pentru mesajul atat de lung, si iti multumesc pentru minunata idee de a ne spune si noua, cap-coada, prin ce ai trecut.
    Multa Sanatate!
    Raluca

  27. magdici August 27, 2012 la 8:21 pm

    Fiind din Bucuresti, nu prea stiu ce sa spun despre spitalele din Cluj. Spitalul clinic de recuperare de care spui tu este in regim privat, sau e de stat? Cred ca cel mai bine ar fi sa mergi sa vorbesti cu un medic de acolo, cu ocazia asta rezolvi dorinta de a mai discuta cu un al doilea doctor pt diagnostc si afli si ce te intereseaza referitor la conditiile si tratamentul din spital. Nu sunt sigura ca te ajuta ce spun, daca pot sa te ajut cu alte detalii, te rog mult spune-mi🙂 multa sanatate si tie.

  28. Dani August 28, 2012 la 10:01 am

    Buna,
    Intervin si eu…Daca tot esti din Cluj,te sfatuiesc sa te interesezi de un spital in Ungaria.Preturile sunt cam aceleasi insa am auzit ca au niste clinici foarte tari acolo.De ex in ultima vreme am auzit de multi fotbalisti care se opereaza in Ungaria..
    Multa sanatate.

  29. Raluca August 28, 2012 la 5:51 pm

    Va multumesc pentru raspunsuri🙂.
    @ Magdici, da, spitalul de recuperare e de stat. (am ajuns azi pe acolo, scriu mai jos cum au decurs lucrurile).
    @ Dani, m-am gandit si la aceasta posibilitate si chiar stiu un caz cu ligamentoplastie in Ungaria. Am reusit sa iau azi legatura cu persoana respectiva si am aflat un lucru bun: pret super ok si conditii minunate, bineinteles. Daca va fi cazul de operatie, mai mult ca sigur ca voi alege varianta aceasta.
    Azi am reusit sa discut cu 2 medici chirurgi specializati in ligamentoplastii…ambii mi-au dat acelasi raspuns: Ligamentul nu este in totalitate rupt, ci doar partial, avand aspect edematos. Mi-au explicat cum ca ligamentul are aspect continuu, neintrerupt si ca „in nici intr-un caz” nu e nevoie de interventie acum. Mi-au sugerat o perioada de fizioterapie, kinetotearpie si tot felul..si controale dese, sa tinem sub observatie atat ligamentul cat si celelalte componente ale articulatiei. Dureri nu mai am deloc la genunche, doar putin inteapa musculatura, fiindca e slabita. Tare m-a bucurat vestea ca nu e nevoie de operatie acum, dar, bineinteles, daca parerile se vor schimba, nu voi ezita…sanatatea mai presus de toate.
    Va multumesc mult inca o data, numai bine😀

  30. andrei stefanescu Octombrie 14, 2012 la 2:40 pm

    buna,as vrea sa te intreb un lucru…operatia mea de LIA este maine si vreau sa stiu daca dupa parerea ta voi putea merge intr-o tabara pe la inceputul lui ianuarie.nu o sa fie o tabara solicitanta ,eu vreau sa stiu daca voi putea merge fara carje pana atunci..

  31. magdici Octombrie 14, 2012 la 4:35 pm

    da, in mod sigur vei putea merge fara carje la inceputul lui ianuarie daca te operezi maine🙂

  32. andrei stefanescu Octombrie 14, 2012 la 10:02 pm

    mersi mult!

  33. Daniel Octombrie 15, 2012 la 12:34 pm

    Cu siguranta.Daca ai grija sa faci o recuperare calumea o sa si alergi pana atunci…

  34. andrei stefanescu Octombrie 15, 2012 la 1:38 pm

    sigur o sa trag de mine cat pot eu de mult,sunt si sportiv de performanta …si sper sa revin la forma initiala cat mai repede …chiar acum iti scriu de pe patul de spital dupa interventie si vreau sa te mai intreb ceva legat de durerile de dupa…sunt chiar asa de puternice ?

  35. magdici Octombrie 15, 2012 la 1:45 pm

    E puternica durerea cand faci exercitiile, da. In fine, depinde si de rezistenta fiecarui om la durere, unii o resimt mai tare, altii mai putin. Dar se reduce cate un pic in fiecare zi, cel mai naspa e in primele zile dupa operatie.

  36. Dani Octombrie 15, 2012 la 2:16 pm

    Da.Uite-te la post-ul meu din 25 septembrie 2010. Eram la o zi dupa operatie.Pe mine ma durea de muream.Prima saptamana a fost groaznica,in special primele 3 zile..Dupa aia incepe usor usor sa te lase.Dar…orice ar fi,fa-ti exercitiile de recuperare ca la carte,mai ales ca esti sportiv.

  37. Alexandru Noiembrie 18, 2012 la 12:12 pm

    Eu mi-am facut ligamentoplastie la dr liviu Ojoga la spitalul Sanador. Am fost foarte multumit de conditii si de dr. M-a costat aproape 8000 lei si mai presus de de orice am scapat de durerile alea groznice. Dupa operatie a fost totul ok cam la 2 saptamani dupa. Recuperarea cred ca o voi face tot acolo. Acum la o luna dupa operatie ma simt super.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: