creditul si diavolul

Ma gandeam zilele trecute ca, folosind desigur metafore exagerate ca de obicei, a iti face un credit de consum este echivalentul modern al vinzarii sufletului catre diavol🙂 (sau catre corporatie, pentru majoritatea celor in cauza).

Adica, sa presupunem ca te descurci bine o perioada, ai strictul necesar, ai chiar mai mult decat strictul necesar si in mod sigur te descurci mai bine decat multi altii. Si ai putea-o duce asa multa vreme, si daca ai vrea mai mult, ai incerca sa gasesti modalitati inventive de a face asta.

Dar apare tentatia. Un televizor jmeker, haine de firma, o masina noua si cu 1543 de cai putere, un apartament „al tau”. Solutiile ar fi sa economisesti ceva vreme (foooooarte multa vreme pentru unele exemple) sau sa iti pui capul la contributie sa faci mai multi bani cumva. Insa de ce sa faci asta, cand poti sa iti faci un credit? Simplu si la obiect. Numai ca din momentul ala pierzi mai mult decat cateva sute de euro pe luna; iti pierzi bruma de libertate pe care o ai ca angajat in societatea moderna. (N-am generalizat, exclud de aici categoria de oameni pentru care rata este suficient de mica in comparatie cu venitul). Din momentul in care luna de luna depinzi de intrarea salariului la timp pentru a nu fi datornic, esti sclavul angajatorului. Nu poti sa mai traiesti cu convingerea clara ca daca ceva nu iti convine, daca esti silit sa iti incalci principiile, daca esti jignit sau daca pur si simplu ai ajuns sa urasti ceea ce faci, esti liber sa pleci cu inima usoara in alta parte. Creditul e ca o ghiulea de piciorul tau. E un pret pe care prea multi il platesc fara sa constientizeze macar.

De-aia zic. Creditul e promisiunea diavolului. Iti flutura pe la nas toate lucrurile pe care nu le poti avea pe moment, te face sa te simti scarbit si nesatisfacut de viata ta normala de zi cu zi, dupa care iti ofera pe tava produsul promisiunilor, cu pretul a numai x lei pe luna. Si al sufletului, but who’s counting…

4 gânduri despre „creditul si diavolul

  1. crenguta August 31, 2009 la 8:20 am

    sunt de acord cu afirmatiile de mai sus atata timp cat se refera la Romania🙂. cel putin in Suedia dobanda nationala la creditul ipotecar e de 0.25% adica la banca e de 2%, atat ajungi sa platesti, comparat cu Romania unde e 9.5% dobanda nationala. Daca esti dat afara, statul iti plateste 80% din salariul pe care l-ai avut timp de 6 luni, apoi scade la 50%, etc … In 6 luni ai timp destul sa iti gasesti alt job sau sa vinzi apartamentul si sa te muti in ceva mai mic in functie de noul salariu.
    e mare lucru sa nu traiesti cu teama ca ramai pe strazi daca ti-ai luat cumva casa cu „ajutorul” bancii. si chiar daca nu ai munci deloc, statul tot iti asigura casa si masa.
    problema e in Romania si daca n-ai avut noroc de vreun parinte care sa te ajute sau cine stie ce noroc, dupa ce te plictisesti de stat pe la prieteni chiar trebuie sa iti iei o casa „a ta”.

  2. Razvan August 31, 2009 la 12:31 pm

    pe de alta parte, in suedia daca vrei sa iti faci o firma ai imbulinat-o la ce taxe trebuie sa platesti .. deci daca vrei libera initiativa si traitul pe barba ta, cum se face?😀

  3. crenguta August 31, 2009 la 12:42 pm

    faci ca firma noastra draga🙂 declari headquarterul intr-o tara obscura🙂

  4. Razvan August 31, 2009 la 12:43 pm

    sa vedem cat mai merge si asta, ca unele insule si-au cam inchis sandramaua🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: