personaje principale si crize de identitate

Mi-a devenit intr-o zi evident un lucru care este in mod fireste evident pentru oricine, dar cum eu am o minte mai contorsionata, ajung mai greu la evidenta aflata la indemana celorlalti oameni. Ne vine foarte usor sa ne identificam cu personajul principal din orice film sau carte, pentru ca in propria noastra viata noi reprezentam acest personaj. Ideea de a ne regasi intr-un alt personaj secundar ne repugna pentru ca automat ne scade importanta pe care ne-o acordam in mod mai mult sau mai putin constient. Chiar daca personajul principal e un criminal in serie, suntem facuti de asa natura (si scenariul ne ajuta, fireste, mai putin in „No Country for Old Men” dar acolo e din cauza ca filmul e incredibil de plicticos si nu intelegi nimic😀 ) sa ne gasim puncte comune cu el. Un personaj principal nu va putea fi niciodata fundamental rau, pentru ca ne-ar facea sa parem pe oricare din noi fundamental rai.

Dar e foarte dificil, chiar si asa personaj principal cum esti,  sa iti pastrezi identitatea intr-o relatie. Nu in orice relatie de fapt, ci in relatia cu acea persoana care iti bulverseaza traseul bine definit pana atunci. Cu persoana care nu mai e doar un afluent minor, ci o forta cu care te ciocnesti si impreuna cu care iti schimbi traiectoria intr-un mod ireversibil. In momentul ala e foarte firesc ca eu sa devina noi dar se creeaza pericolul sa te pierzi de tot in acel noi. (Femeile mi se par predispuse la asta) Nu vei mai putea fi oricum perfect egal cu ceea ce erai inainte, fiindca anumite parti din tine se vor schimba fundamental prin interactiunea intensa cu celalalt, dar trebuie sa faci un efort sa iti pastrezi individualitatea, femeie. Incep sa inteleg mult mai bine conceptul din spatele luptei cu memoriile colective pe care o aveau initiatii din Dune (daca n-ati citit Dune nu va bateti capul, am eu o obsesie🙂 ) si sentimentul de regasire a propriei entitati. E un ciudat sentiment de liniste viscerala.

2 gânduri despre „personaje principale si crize de identitate

  1. razvan Februarie 25, 2009 la 4:12 pm

    ideea cu personajul am gasit-o si in potretul lui dorian gray, in primul capitol si mi-a placut si mie😀

  2. magdici Februarie 25, 2009 la 5:30 pm

    asta e enervant in secolul 21, nu poti sa scoti nicio idee ca sigur au mai scos-o 26354 de oameni inaintea ta😀 poti doar sa ii schimbi un pic ambalajul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: