oamenii si povestile lor de dragoste

Azi, pe cand ascultam muzica in incercarea de a ignora aglomeratia obisnuita, m-a lovit o intrebare. De ce sunt oamenii fascinati de povestile de iubire? Majoritatea filmelor, a cartilor si a cantecelor au undeva in prim plan o poveste de dragoste. Si alea care nu se incadreaza sunt cumva neinteresante, chit ca trateaza orice alt teoretic-cel-mai-interesant-subiect-din-lume.

Adica, dupa mii de ani de evolutie si descoperiri, intrebarile si problemele primordiale ale oamenilor au ramas cam aceleasi, doar ca se desfasoara in mereu alt decor. Cele mai frumoase poezii au fost scrise din si despre dragoste, cele mai cunoscute cantece la fel, filme, razboaie, picturi, sculpturi, diverse alte opere de arta, chiar si arhitectonice, la naiba, probabil si becul a fost inventat fiindca nevasta lui Edison se plangea ca o dor ochii de la lucrul la lumina lumanarii. Si atunci? E asta principalul si poate singurul nostru motor? Singurul lucru fara care nu se poate? Sau cum altfel se explica fascinatia asta continua pentru unul dintre cele mai vechi subiecte din lume? Cel mai vechi daca stau bine sa ma gandesc. Cred ca e multa filosofie aici unde ma bag eu si iar reinventez roata, dar na😀 .

Tin minte ca atunci cand eram mica si citeam o gramada, oricum mai mult decat acum, imi placeau mult de tot cartile lui Jules Verne si Karl May, cu singura exceptie ca nu intelegeam de ce nu se indragostea nimeni de nimeni. Mi se parea o lipsa flagranta, si cum la varsta aia aveam imaginatie bogata si fireste ca ma pricepeam tare la dragoste din alte lecturi de valoare in acest domeniu cum ar fi „Cei trei muschetari” sau „Cavalerii Pardallian” (se explica acolo exact ce si cum e cu dragostea, nu va faceti griji), ma apucam sa repovestesc in mintea mea cartile, bagand de la mine cate un personaj feminin care sa echilibreze balanta.

Si acum, cand sunt un pic mai mare (nu neaparat la minte😀 ) imi dau seama ca asta e o tendinta naturala a tuturor oamenilor. Adica, nu stiu, da’ voi simtiti la fel? Nu va intra mai bine pe sub piele un cantec de dragoste decat orice alt cantec, nu va identificati mai usor trairile cu cele ale unor personaje care sufera din dragoste? Sau e doar boala tineretii? Sau e doar din cauza ca e cel mai facil sentiment?

Of, prea multe intrebari😀 ajunge pe seara asta.

8 gânduri despre „oamenii si povestile lor de dragoste

  1. seasonstraveler Octombrie 20, 2008 la 10:36 pm

    ei asta-i buna! cum sa nu vibrezi la poezia lu’ dan desliu „clipa stai opreste-ti zborul/ se pravale compresorul”!
    cred ca memorabil ramane St M Braila „Victooree! Fara poezie viata e pustiu!”
    … si toate astea pentru ca suntem programati sa fim sfere…
    a! si prefer sa ma identific mai repede cu personajele care sunt fericite din dragoste nu cu cele care sufera!… da’ astea sunt detalii!

  2. magdici Octombrie 20, 2008 la 10:44 pm

    Ba nu’s deloc detalii😀 dar normal ca depinde de starea de spirit, te identifici cu ce simti in momentul ala, si mie cel putin mi se intampla mai des sa simt nevoia unei asemenea identificari cand sunt trista. Pentru ca imi place sa cred ca fericirea mea e unica in lume, pe cand tristetea as vrea sa o ingrop in anonimitate si ma consoleaza oarecum existenta altor tristeti mai mari anterioare… Cred ca asa se explica alegerea cuvintelor in cazul asta🙂

  3. seasonstraveler Octombrie 20, 2008 la 10:57 pm

    … pai mie mi-a placut sa ma identific cu… Pardallian!😛

  4. R. Octombrie 21, 2008 la 10:51 am

    Eu gandesc fix pe dos, adica nu inteleg de ce in orice film cu bum-bum si trosc trebuie ca personajului principal sa-i cada cu tronc o gingasa faptura neajutorata, care reuseste cumva sa se faca rapita, ca sa aiba tipul de lucru restul filmului.

    IMO dragostea e supraestimata si mult prea mediatizata. Poate daca n-am vedea nunti in toate filmele, daca n-am citi despre cupluri ultrafericite in toate cartile, atunci – cine stie? – am avea si noi timp sa apreciem lucrurile bune din viata noastra, in loc sa ne deprimam vazand ca n-avem ce au mirii din poveste.

    BTW, tot filmele se fac vinovate si pentru consumerismul asta nebun – si pentru acelasi motiv. Pana la urma, dragostea perfecta din filme nu e decat un alt Porsche sau o vila pe deal. „I want one!” zice Icar-ul din noi – dar neavand aripi stam pe curul nostru si ne lamentam ca n-avem. Nici aripi, nici dragoste, nici Porsche.

  5. magdici Octombrie 21, 2008 la 10:57 am

    nici vila🙂
    Adica nu e mediatizata fiindca prinde, ci prinde fiindca a fost mediatizata dintotdeauna? Ne-au format un reflex conditionat, ca si cu reclamele?😀

  6. R. Octombrie 21, 2008 la 12:40 pm

    De fapt, cred ca e un self-fulfilling prophecy. Prinde fiindca a fost mediatizata dintotdeauna si e in continuare mediatizata pentru ca prinde🙂 Acum, nu stiu daca intai a venit oul sau gaina.🙂

  7. imugur Octombrie 21, 2008 la 1:38 pm

    chiar nu stiai ca totul se reduce la… asta? toate problemele dintotdeauna ale omenirii au fost cauzate de cate o… problema de dragoste???

  8. alex Aprilie 9, 2010 la 8:24 pm

    Nu oamenii sunt fascinati de povesti de iubire, ci femeile…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: