Bine, dar de ce galben?…

Lucrurile astea chiar se intampla. Trebuie sa scriu ca altfel nu o sa mai cred nici eu. Si sigur nu am halucinat🙂

Pai, se facea ca o seara draguta s-a terminat, nu pot sa imi explic de ce, trist. Toata tristetea indesata de atata vreme si cu atata grija sub multele presuri ale constiintei mele a rabufnit cu furie si fara niciun avertisment. Si ca sa o linistesc, am decis sa fac o lunga plimbare pe jos pana acasa… nu era decat 11 jumate noaptea si nu aveam decat aproape o ora de mers pe tocuri, dar intre dumnezeul nebunilor, cel al betivilor si cel al indragostitilor, fiind eu poate cate un pic din fiecare, am decis ca sunt in siguranta.

Plimbarea in sine ar fi fost un subiect de poveste, cu gandurile ei dezlanate si cu mirosul patrunzator de flori de corcodus (voua va miros florile de corcodus a copilarie? voua, copii de oras ca si mine?) dar nu despre ea vreau sa scriu acum. Desi ar fi meritat, jur. Oricum, pe undeva pe aproape de casa, pe cand gandurile mele capatasera deja o tenta de carbune, am avut urmatoarea conversatie fascinanta cu un baiat intr-o masina alba (lol) care oprise in dreptul meu:

„Vrei sa te insotesc?” (NU!!!!!)

Il ignor si merg mai departe. Masina porneste, ma depaseste, opreste din nou si baiatul se da jos, iesindu-mi in fata zambaret.

„Pe bune, nu vrei sa te insotesc?” (La dracu, asta e d-ala insistent!!)

„Nu, multumesc frumos, aproape am ajuns acasa.”

„Pacat. Dar poate ai nevoie alta data” (Sau poate nu.)

Si imi intinde in cel mai neagresiv mod cu putinta o carte de vizita. O iau si ma uit la el, era cam urat. (Normal, daca eram intr-un film, rolul lui ar fi fost jucat de Hugh Grant, pe cand asa… it’s real life, sister🙂 )

„Imi pare rau ca nu am o floare. Dar nu stiam ca o sa dau peste tine. Pot sa ma intorc la florarie! Sigur nu vrei sa te insotesc?” (Aoleu, e si psihopat!! De ce naiba m-am incapatanat eu sa nu iau taxi-ul?😦 )

„Sigur, aproape am ajuns acasa. Dar multumesc.”

„Bine, ma intorc la florarie si te ajung oricum pana la stop.” (Te intorci pe naiba, ca si cum n-ai avea altceva mai bun de facut la ora asta. Bine ca am scapat ietin.)

Si se urca in masina si pleaca. Cum nu tineam neaparat sa ma ajunga pana la stop, am facut dreapta pe prima alee, pe o scurtatura care urma sa ma scoata suficient de departe de locul intamplarii. Si cum mergeam eu, revenind la gandurile mele carbonizate, ma trezesc cu masina cea alba aparandu-mi in fata, de dumnezeu (nu stiu care din ei) stie de unde. Opreste din nou, si il vad pe baiatul cel urat coborand la fel de zambaret, dar cu ditamai trandafirul in mana. Galben. Ma apropii circumspecta, ca oricum nu aveam pe unde sa il ocolesc, si imi intinde floarea.

„Pentru tine. Ti-am zis ca te ajung din urma.” (Frate, nu pot sa cred ca asta e aici, in fata mea, cu un trandafir in mana!!)

„Dar… nu pot sa-l primesc!!!”

„De ce nu?” (Pai…)

Ma uit cu o privire tampa si intreb prostita:

„Bine, dar… pentru ce?…”

„Pentru ca iti lipsea. Si mi s-a parut ca il meriti. Nu stiu de ce l-am luat galben. Asa m-am gandit ca o sa iti placa. Stii, gesturile astea neasteptate conteaza cateodata cel mai mult.” (ARE YOU FOR REAL?? Nu pot sa cred ca tocmai ai spus asta😀 Nu cred ca esti in fata mea, acum, spunand chestiile astea.)

„… m…multumesc…”

„Acum, mai departe depinde de tine.” (Da, stiu ca mi-ai dat o carte de vizita, si trandafirul e dragut, dar iti dai seama ca nu o sa te sun.)

„…”

„Nu vrei si o cola?” (Ce dracu’ sa fac cu ea?)

„…???…”

„Nu, uite, o am in masina!! Sa ai ce sa bei pe drum pana acasa!!” (Nu, multumesc, nu mi-e sete. I’m outta here!!)

Si scoate o cutie de cola din masina. Sub amenintarea unui mare hohot de ras, refuz cu delicatete noua oferta si o iau din loc mai departe, cu floarea mea galbena cu tot. Baiatul se intoarce si el, se urca in masina si pleaca.

Si asta a fost. Peste alte doua minute de ras si vorbit singura pe strada eram in siguranta acasa. Stiu ca tot dialogul pare o inventie jenanta a unei liceence netalentate si fara imaginatie, dar toate replicile au fost reale. Ma uitam la el si ma bufnea rasul si imi venea sa intreb in gura mare, „are you for real?”😀 Chiar am primit, la miezul noptii, in mijlocul unei mari depresii, de la un total necunoscut, care m-a urmarit fara niciun alt scop, un trandafir galben. Pentru ca imi lipsea. How good do you think that made me feel?😀

trandafir

21 de gânduri despre „Bine, dar de ce galben?…

  1. razvan Martie 27, 2008 la 9:51 am

    foarte tare! deci o masina alba nu e chiar asa de rea pana la urma😛

  2. crenguta Martie 27, 2008 la 10:21 am

    Faina poveste si ma bucur ca ti s-a intamplat cand aveai nevoie de ea🙂

  3. R. Martie 27, 2008 la 10:59 am

    De ce sa nu-l suni?

  4. mona Martie 27, 2008 la 11:10 am

    BESTIAL!!!!!!!!!Chiar ar merita sa-l suni……cand ti se face sete:P

    L-as denumi, BEAUTIFUL STRANGER…..:)

  5. magdici Martie 27, 2008 la 11:13 am

    N-auzi mai ca era urat?😀 Daca era si frumos, deja intram in zona crepusculara. Asa, s-a pastrat o doza decenta de realitate si picioare pe pamant🙂

  6. magdici Martie 27, 2008 la 12:05 pm

    @R: In paranteze erau gandurile mele din fix momentul respectiv. Pe drum m-am gandit mai apoi ca ar fi frunos din partea mea sa sun macar de politete. Pe de alta parte mi s-ar parea la fel de frumos sa ramana asa, ca un personaj initiatic si solitar al devenirii mele😀, nu sa aflu ca mananca seminte pe stadion si asculta manele sau mai stiu eu ce😦. Se duce naibii toata frumusetea amintirii.

  7. magdici Martie 27, 2008 la 12:05 pm

    @razvan: doar ca metafora pentru calul alb🙂

  8. Codru Martie 27, 2008 la 12:55 pm

    perfect ! bine ca l ai poreclit repede „baiatul cel urat” .

  9. magdici Martie 27, 2008 la 1:12 pm

    Ce sa fac daca era singurul aspect discordant al situatiei?😀 Mi-am asumat superficialitatea cu multi ani in urma, cand mi-am redus singura si in mod drastic sansele de a imi gasi vreodata „sufletul pereche” (sa ma scuzati de cliseu), impunandu-i sa fie cu suficient de multi centimetri mai inalt decat mine, ca si conditie sine qua non.

  10. R. Martie 27, 2008 la 3:43 pm

    … motiv pentru care unii avem mai multe suflete pereche decat altii🙂

  11. cata1985 Martie 27, 2008 la 6:31 pm

    Harap-Alb e psihopat😉

  12. magdici Martie 27, 2008 la 9:37 pm

    Harap Alb avea si el cal alb, si Ileana Cosanzeana era blonda si au trait fericiti pana la adanci batraneti si au facut multi copii. Doar ca baiatul meu era cam negricios si eu nu mai sunt demult blonda, asa ca poate data viitoare🙂 Calul poate sa ramana, dar mai degraba negru🙂

  13. razvan Martie 27, 2008 la 11:51 pm

    poate din cei 100 si ceva de cai albi ai masinii lui fat frumos, unul putea sa iasa si sa spuna ca fat frumos nu exista, si trandafirul galben e singurul lucru care iti ramane cu adevarat🙂

  14. magdici Martie 28, 2008 la 1:47 am

    Nu pot sa aleg totusi calul? Trandafirul s-a ofilit deja😀

  15. imugur Martie 28, 2008 la 10:10 pm

    Asta s-a intamplat cand ai plecat de la Traffic? sau e mai demult?
    daca-l suni sa-i multumesti, sa-ti ascunzi numarul🙂

  16. magdici Martie 29, 2008 la 12:38 pm

    Da, cand am plecat de la Traffic. O sa tin cont de sfat🙂

  17. gina Martie 30, 2008 la 2:48 pm

    Foarte frumoasa povestea🙂

  18. Monique Martie 31, 2008 la 10:28 am

    Erai imbracata in galben?😀 …daca nu, e megadubios….asta te-a citit frate!

  19. magdici Aprilie 2, 2008 la 11:10 pm

    Nici macar!!!😀 Nu aveam pic de galben pe mine, doar un pic de rosu. Ee???😀

  20. Maroniul Aprilie 3, 2008 la 5:38 pm

    casto povestea!
    halllooo! n-a zis nimeni ca trebuie sa-l iei de barbat, sau sa iesi cu el la opera, sau sa ti-o tragi cu el acolo pe capota!!!
    era vorba de un happenin’ interesant, de ce sa-l refuzi ? ok, poate descopereai ca mananca seminte pe stadion, dar daca nu ??

    chiar asa pui pret pe culoarea pielii, inaltime sau frumusete intr-o relatie (de orice fel) !?
    elitisto!

    You better lose yourself in the music, the moment
    You own it, you better never let it go
    You only get one shot, do not miss your chance to blow
    This opportunity comes once in a lifetime

  21. Al 3lea pas at Altered Ego Aprilie 4, 2008 la 8:06 pm

    […] ale copacilor de pe alee. Poate gandi fara sa vada nimic in jur. Nu, nu i s-a intamplat sa apara o masina alba. S-a intamplat sa mai faca un […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: