So… how do we play this?

Ma gandeam ca una dintre problemele esentiale ale societatii noastre este disparitia punctelor de reper. Pe vremuri, evolutia era lenta, existau epoci si perioade de tranzitie de la una la alta. Acum, schimbarile sunt atat de rapide, incat am impresia ca traim intr-o tranzitie continua.

Imi dau seama ca nu mai respect demult regulile si principiile in care credeam si pe care le invatasem pe cand eram mai mica, pentru ca este evident ca multe dintre ele nici nu se mai aplica. Ma refer aici la orice va trece prin minte si poate crea o controversa cat de mica: relatii, sex (vezi homosexualitatea sau casatoria de exemplu), religie, morala, viziunea asupra viitorului siasamaideparte.

Insa in acelasi timp ma trezesc ca nu stiu de fapt nici noile reguli ale jocului. Si la urma urmei, mai exista oare niste reguli bine definite? Mai exista timpul necesar pentru crearea si modificarea regulilor intr-o societate in care insesi obiectele de aplicabilitate ale acestora se schimba mai repede decat starea de spirit a unei femei la PMS? Sau am ajuns in punctul in care trebuie cumva sa ne descurcam pe cont propriu? Sa ne plantam propriile repere, bazate pe propria experienta, si sa speram ca nu o dam in bara prea rau?

Eu una ma simt ca o fiica a tranzitiei. E obositor uneori dar si palpitant. Sau poate asta e doar scuza mea pentru greselile pe care le fac: „vechile principii nu mai sunt valabile, lumea se schimba, this is my way of doing things, maybe this is the way everybody will do it in the future”. Nu stiu.

Sau poate ca asa a fost dintotdeauna, doar ca lucrurile par mult mai limpezi si mai simple odata ce s-au intamplat deja si le privim intr-un mod istoric.

13 gânduri despre „So… how do we play this?

  1. crenguta Martie 4, 2008 la 7:10 pm

    Eu cred ca de fapt te adaptezi la schimbarile din jur, iar daca nu imbratisezi schimbarea nu evoluezi …

    Deci e de bine , asa cred eu :))

  2. R. Martie 4, 2008 la 10:37 pm

    Din cauza motivelor enuntate de tine aici (disparitia punctelor de reper) devine cu atat mai important sa ne bazam pe un „internal frame of reference”. Adicatelea: nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie. Asta a e un lucru bun si rau in acelasi timp. Bun pentru oamenii cu discernamant, care isi construiesc singuri niste sisteme de valori originale si pozitive; rau in cazul dobitocimii care, in loc sa adopte valori inofensive (ie. bazate, sa zicem, pe o religie) se raliaza la un suflu (a la „wind of change”) de non-valori. Vezi „manelistii”, „rockerii”, „emo”, „generatia pro/mtv” etc.

  3. In fuga Martie 4, 2008 la 11:44 pm

    Sau poate ca asta este o justificare a ta pentru greselile pe care intentionezi sa le faci.🙂
    Si mai vrei sa te si aprobam …🙂

    Exista repere clare, de tot felul, trebuie intelese si alese, dar nu e usor sa te aliniezi la ele.

  4. magdici Martie 5, 2008 la 9:41 am

    Ma flateaza sa fiu aprobata, dar nu caut neaparat asta🙂 imi pun niste intrebari doar.
    Si referitor la reperele tale clare… ce te face sa fii atat de sigur(a) ca mai sunt inca valabile? Sau ca vor fi pentru totdeauna? Acum100 de ani era inadmisibil pentru un barbat sa umble in bermude si sandale de exemplu. Acum 500 de ani oamenii erau arsi pe rug pentru ca aveau o alta opinie. Deci?

  5. In fuga Martie 5, 2008 la 5:29 pm

    Pai cred ca acum 500 ani nu ai fi fost de acord cu arderea pe rug, numai pentru ca se practica asta. Nu sint sigur, nici de mine in privinta asta, e greu de spus, pana la urma. Dar este clar ca optiunea corecta ar fi fost sa nu fim de acord.
    Aici intervine faptul ca trebuie sa intelegem si sa alegem.
    Si exemplul e foarte bun pentru ca arata cat de greu ar fi fost in vremea aceea sa si traiesti dupa tot ce ar cere o optiune ca asta „nu sint de acord cu arderea pe rug”.
    Inchipuie-ti ca stam impreuna in piata in centrul careia se afla condamnatul, pe rug, calaul se apropie cu torta, si in tacerea care ne inconjoara, de langa mine, chiar daca te tin de maneca, sari si strigi: „e o ticalosie, si eternitatea va va condamna pentru abdicarea de la respectul valorilor umane”. Sau ceva de genul asta.
    Reperele de baza sint mereu valabile. Lasa sandalele.🙂

  6. magdici Martie 5, 2008 la 7:35 pm

    Tu ai dreptate cu ceea ce zici, dar am doua lucruri de comentat.
    In primul rand, ma repet spunand ca e mult mai usor sa dam verdicte acum referitor la lucruri care s-au intamplat in trecut, si sa spunem aia a fost bine si aia a fost rau. Arderea pe rug a fost un exemplu extrem, dar exista multe alte lucruri la care ma pot gandi, care pareau normale alta data si acceptate de majoritate (nu de toti, ca altfel nu ar mai fi aparut schimbarea, nu?😀 ) si care acum par cel putin desuete.
    Ceea ce ma aduce la al doilea punct, si anume, sunt de acord ca vor ramane intotdeauna niste repere de baza, cum ar fi „sa nu ucizi”, dar din pacate in viata ne intalnim de prea putine ori cu situatiii in care am putea omori pe cineva si de infinit mai multe ori cu situatii aparent neinsemnate dar in care devine deja foarte greu sa iti dai seama ce e fundamental bine sau rau. Nu pot sa las sandalele🙂 pentru ca din detalii de-astea este facuta de fapt viata de zi cu zi.
    In fine, e normal sa apara schimbari de mentalitate de la o perioada la alta, ceea ce voiam eu sa subliniez este ca acum mi se pare ca se intampla cam prea repede.

  7. In fuga Martie 5, 2008 la 9:05 pm

    Si tu ai dreptate, majoritatea deciziilor sint mai complicate, subtile si e mai mai dificil de extras concluzii clare, decat in cazurile extreme. Dar poate ca asta inseamna ca trebuie sa cautam mai mult, cum spui „ce e bine sau rau”. Eu inca sustin ca sint multe situatii in care deciziile sint clare si unice si aceleasi mereu.
    Nu cred ca se intampla prea repede. Cred ca la ceea ce s-a intamplat avem acces prin simplificari, sinteze, si nici macar alea nu sint intotdeauna corecte.
    In fine, se pare ca ne apropiem, incet, de un punct de vedere comun.
    Pupat toti Piata Independentei.🙂

  8. R. Martie 6, 2008 la 8:14 am

    „Sa nu ucizi” poate ca pare un reper de baza pentru noi astazi, insa pentru alte culturi, in alte epoci, era perfect normal (de exemplu) sa-ti omori chiar si fratele daca ti-a insultat nevasta. Sau nevasta daca s-a culcat cu fratele😀 Repet, cand facem judecati de valoare (spunem ca e bine/rau, asa trebuie/asa nu etc) de fapt ne folosim propriul sistem de valori pentru a evalua niste chestii care nu sunt bune sau rele in sine, ci doar… sunt. Avantajul de a utiliza un cadru de referinta interior (adica un set de valori „customizat” de catre noi insine) este ca doar in felul asta putem evita ralierea la niste valori care nu corespund cu convingerile noastre interioare. De exemplu, poate ca in timpul Inchizitiei nu toti erau convinsi ca vrajitoarele sunt creaturile Satanei, insa din cauza sistemului de valori crestin care era atunci la mare moda, toata lumea gatea vrajitoare la protzap.

    Asadar nu exista „situatii in care deciziile sint clare si unice si aceleasi mereu” pentru ca „mereu” is a really long fucking time, iar culturile si atitudinile se schimba radical in timp si spatiu.

  9. In fuga Martie 6, 2008 la 4:41 pm

    Pe dracu !🙂

  10. magdici Martie 6, 2008 la 6:40 pm

    Concludent, fara indoiala😐

  11. In fuga Martie 6, 2008 la 7:55 pm

    Nu, uite, imi cer scuze ca contribui la prelungirea discutiei asteia, dar am sa mai fac cateva adaugiri.
    .
    Este evident ca nimic nu este bun sau rau in sine si existenta nu are legatura cu asa ceva.
    .
    Pe de alta parte, pentru felul in care percepem, minic nu exista fara a valoriza, fara a da semnificatii. Asadar, sustin acum ca tot ce exista este perceput de noi impreuna cu toate semnificatiile acordate, inclusiv, cand este cazul, bine si rau.
    Si nu discutam acum despre existenta in sine, ci de valorile care le atasam celor ce exista. Adica faptul ca in sine nimic nu este bun sau rau nu face obiectul discutiei noastre, ci exact semnificatiile pe care le acordam sint cele pe care le discutam.
    .
    Avantajul actiunii conform convingerilor interioare este iluzoriu, si am putea avea surpriza ca lucrul asta sa fie daunator chiar si pentru noi, in sensul cel mai grav chiar. Pentru ca a aparut in discutie de mai multe ori, sa folosim exemplul „sa nu ucizi”. Daca convingerile mele sint contrarii unui principiu atat de evident ? Rezulta ca fara VALIDARE, convingerile interioare pot fi, spun asta cu tot regretul, NULE.
    .
    Regret, pentru ca altfel sint de partea constructiei interioare, efortului propriu.
    .
    Trebuie deci sa ne validam constructiile proprii, dupa referinte exterioare – exterioare pentru a evita repetarea greselilor proprii.
    Astfel de repere exista pentru ca, ca (scuze,🙂,) grup, interactionam si ajungem la elaborarea unui set de valori comune. Este un lucru nu ales, voluntar, ci este o evolutie naturala, si astfel avand tendinta de a conduce la rezultate cu caracter relativ independent si pozitiv fata de aberatiile diferitelor etape. Stabilirea unui echilibru in grup presupune elaborarea valorilor comune grupului. Adica in final criteriile de a aprecia bine/rau se pot extrage din surse independente de noi.
    Exemple: sistem de legi, religie, sisteme filozofice, si altele.
    AVEM deci criterii de a decide, independente de noi.
    Este in sarcina noastra sa le sesizam, sa le intelegem, sa le urmam, si dupa caz, sa le negam, de ce nu ?
    Aici este loc cu adevarat de contributia proprie, de fapt in majoritatea cazurilor nu e vorba de contributie, ci de adoptare activa, cu intelegere si discernamant.
    .
    Lipsa reperelor clare ar trebui sa fie in primul rand un semnal ca avem de lucrat pentru a intelege si decide, nu ca chiar nu sint.
    .
    Altfel fara indoiala ca putini vom ajunge sa alegem fundamentat si corect. Nu ne putem permite asta. Dar asta inseamna in primul rand ca trebuie sa apelam la alegeri exterioare, „de-a gata”, si care exista, fara indoiala.
    Si care trebuie sa primeze in fata elaborarilor proprii, pentru ca au in spate efortul comun al altora care si-au pus problema cum sa aleaga.
    .
    Si trebuie sa mai spun ca relativizarea referintelor seamana prea mult a predispozitie de a actiona in interesul propriu dincolo de ceea ce ar fi normal si acceptabil, in grup. Adica o morala de genul „cel mai bine pentru toti este atunci cand imi este mie si numai mie cel mai bine”.
    Si dincolo de siguranta exagerata de sine, privind alegeri viitoare, cred ca tradeaza labilitatea atitudinii fata de astfel de abordari.
    Adaugam comoditatea, lipsa timpului, am aratat potentialul avantaj concret, imediat, pe care il permite, si vom ajunge destul de repede sa ne incadram perfect in mediul balcanic in care traim, in care singurele valori sint lipsa valorilor generale, plierea pe interesul egoist de moment, lipsa solidaritatii de grup, coruptia, lipsa sentimentului de grup, national, si adauga tu toate relele contemporane de la noi.🙂
    Asadar cred in sistemele generale de valori. Si cred ca avem mult de munca sa intelegem. Si uneori trebuie sa invatam din experienta altora – sa luam de-a gata.

    Scuze pentru comentariul anterior, daca e cazul.

  12. Maroniul Martie 7, 2008 la 10:02 am

    In fuga : TL;DR!!! cum se zice pe forumuri/bloguri.
    mai ales cand incepi cu ‘ca contribui ‘

  13. In fuga Martie 7, 2008 la 2:32 pm

    k.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: