Magda does Cambodia, 6

Dupa mai multe zile in Phnom Penh cred ca mi-am facut o impresia mai aproape de realitate… Am vazut si bulevardele largi, frumoase, si zonele bogate cu garduri de 2 metri in spatele carora se vad acoperisuri de case dintre care unele ar putea fi mici palate. Totusi, orasul nu se dezminte: e un amalgam ciudat de bogatie si saracie, care mie mi se pare cel putin frapant. Nu ma pot obisnui sa vad cocioabe amarate la doi pasi de locuinte de 20 de stele, si ce mi se pare cel mai uimitor e ca nici bogatii nici saracii nu par deranjati unii de vecinatatea celorlalti. Imaginati-va cum ar fi la noi sa vina o familie de amarati sa isi incropeasca un adapost langa casa vreunui jmecher plin de bani. Aici convietuiesc cu totii laolalta fara probleme.

Ma incanta foarte tare puterea de munca a cambodgienilor si capacitatea lor de adaptare. Totul se invata din mers, totul se face pe genunchi, dar se face, si merg mai departe. Cat de greu trebuie sa fie pentru ei sa invete engleza, si totusi orice copil de la 7-8 ani in sus stie sa schimbe suficiente cuvinte incat sa se inteleaga cu tine. Dimineata merg la scoala, dupa-amiaza isi ajuta familiile in mica afacere a fiecaruia, si seara invata. Si sunt cu totii debusolant de veseli si detasati. Nu poate sa fie doar un act, asta cred ca e felul lor de a fi. Cred ca toate astea sunt din cauza ca isi accepta viata grea ca atare, nu cauta mereu sa se planga de cate ceva, nu se simt nedreptatiti, nu functioneaza sindromul “capra vecinului” ca la noi. Fiecare cauta in schimb sa faca cate ceva sa ii fie mai bine, probabil tot ce isi doresc e un locsor unde sa poata munci pentru a putea aduce bani familiilor. Si muncesc in orice conditii, oricat de grele, oricum ar fi imposibil pentru majoritatea sa spere la altceva in momentul asta.

Mai e oarecum evident un amestec de vechi si nou, mai ales din punct de vedere tehnologic, asta pentru ca sar peste foarte multe etape. De exemplu, cei care isi permit masini, si le iau ultimul tip si foarte luxoase. La biroul unde lucram, nu exista carduri de acces, se intra pe baza de amprenta, si in ceea ce priveste internetul, nici nu se pune problema de cabluri, totul este wireless. Autobuzele care merg dintr-un oras in altul au toate aer conditionat si televizor, chit ca sunt niste rable obosite.

Da, sunt foarte receptivi la nou si asta se vede mai ales in relatiile cu turistii. Au inteles ca turismul este o imensa sursa de venit pentru ei si se comporta ca atare. Vezi o groaza de pensiuni si mici hoteluri nou construite, vezi enorm de multe terase si pub-uri, care mai de care; nu mi s-a intamplat pana acum la noi sa cer o friptura la gratar si sa fiu intrebata de la inceput cum vreau sa fie, bine facuta sau in sange, si sa imi fie adusa exact cum am cerut-o, asta la o terasa oarecare dintr-o zona oarecare, nu in vreun restaurant cu pretentii. Si cel mai amuzant mi s-a parut ca pana si soferii de tuk-tuk aveau carti de vizita😀 astia da oameni de afaceri. Si toti sunt extrem de amabili si de prietenosi, cel putin cu orice figura fara ochi oblici.

Voiam sa scriu despre oras si vad ca am scris mai mult despre oameni, Si ar mai fi multe de spus, dar nu imi mai vine nimic in minte in momentul asta. Data viitoare🙂

Tag-uri:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: