Magda does Cambodia, 4 – Angkor Wat

Angkor Wat

Dupa cum spuneam, frumos rasarit.

Eu eram incredibil de fresh date fiind conditiile, suedezul meu insa dadea o noua definitie, destul de trista din punctul lui de vedere, notiunii de mahmureala. Si faptul ca eu vorbeam nonstop atunci cand nu fredonam in mod obsedant „California girls” si „California dreaming” nu cred ca il ajuta prea mult😀 Oricum, ceea ce vedeam ne-a facut sa uitam si mama oboselii; era mult prea impresionant. Erau fascinante imensitatile alea de turnuri de piatra, cu arhitectura lor atat de deosebita fata de orice vazusem vreodata. Si ce mi-a placut foarte mult a fost faptul ca te puteai duce oricunde, nu exista nicio restrictie de vizitare, puteai sa intri in orice camera, puteai sa te urci oricunde te tineau picioarele si echilibrul. Nu era nimic organizat, si asta dadea un aer exotic; cu un mic efort de imaginatie te puteai considera oricand un mic explorator, mai ales ca nu erau foarte multi vizitatori raportand la spatiul de acolo. Erau, desigur, nelipsitele grupuri de turisti japonezi, dar pana si ele se pierdeau in peisaj.

Nu mai stiu cate temple am vizitat. Destule, oricum. Angkor Wat este cel mai mare si mai spectaculos, insa si celelalte aveau, fiecare, cate ceva de spus. Nu o sa il uit pe cel care m-a terminat fizic pentru restul zilei, pentru ca se desfasura mai ales in inaltime, si calea de acces era constituita din niste trepte atat de multe si de abrupte ca te dureau picioarele numai cand te uitai la ele.

Nu mai spun cum te dureau cand le si terminai de urcat😛 Eu nu inteleg masochismul celor care aveau treaba acolo zilnic, mai ales ca media de inaltime din ziua de astazi in Cambodgia este probabil de 1.60, daramite cea de acum 1000 de ani. Daca mie imi era greu sa le urc, cum era pentru niste preoti micuti in robe??? Iarasi, mi s-a parut super templul in care o specie aparte de copaci alesesera sa creasca deasupra constructiilor si se revarsau efectiv peste ziduri. E greu de explicat, dar se vede in poze.

Nu stiu ce sa mai spun… a fost obositor dar a meritat in totalitate. Ma gandeam cat de frumos trebuie sa fi fost pentru primii oameni care au descoperit templelele… sa mergi prin jungla si sa iti apara dintr-o data in fata, printre liane si frunze, arcadele misterioase cu nelipsita figura zambitoare a lui Budha pe ele

(ca veni vorba, e enervant de calm si de zambitor Budha asta in toate reprezentarile lui; e ca si cum ar detine marele secret al fericirii absolute si nu e deloc doritor sa il impartaseasca, doar sta si zambeste intr-una cu un aer de superioritate absoluta). Super imagine. Acum jungla mai exista doar partial; sunt cai de acces sub forma de alei asfaltate si zone largi au fost defrisate probabil pentru a da zonei un aspect prietenos si turistic.

Puteai sa te plimbi si cu elefantul, dar am ratat distractia asta fiindca elefantii erau in pauza de masa cand am vrut eu sa incerc, si trebuia sa astept mult prea multe ore sa se intoarca. Oricum, am promis ca nu plec din Cambodgia pana ce nu ma plimb cu afurisitul de elefant.

Restul de poze aici si aici.

Tag-uri:, , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: