ganduri de ploaie

Iar ploua. Sau burniteaza. Ma gandeam ca, la dracu, iubesc viata asta. Bine, nici nu pot sa spun ca m-a chinuit prea mult, fiindca aproape intotdeauna am obtinut ce am vrut. „Aproape”-le asta nefacand decat sa accentueze si mai mult senzatia de implinire. Pentru cele mai multe m-am luptat, unele au venit de la sine, dar au venit. Poate si de aici atitudinea mea de copil rasfatat. Poate tot de aici si teama aia de esec😛 In fine.

Sentimentul ca iubesc viata este in acelasi timp echilibrat de sentimentul ca viata ma iubeste la randul ei. Sa explic. Stateam odata la geam si aveam o discutie fascinanta cu peisajul de afara, genul ala de discutie pe care il poti avea numai la ore inaintate ale noptii dupa o oarecare cantitate de vin. Cum peisajul nu parea extrem de comunicativ, desi ii adresam intrebari destul de la obiect dupa parerea mea, am inceput sa ma intreb ce poate fi in sufletul cuiva care se uita in jos, la fel cum ma uitam si eu, doar ca pentru ultima oara. Si sare. Nu pot sub nicio forma sa inteleg senzatia asta de „this is it”. Si ma refer acum la oameni care ar avea totul de pierdut, la tineri sau adolescenti cu mii de posibilitati care cad si se irosesc odata cu ei. Dar nu despre asta e vorba si oricum nu ma apuc sa judec pe nimeni (nu acum in orice caz🙂 ). Spuneam ca nu pot sa inteleg, pentru ca, legat de ideea cu care am inceput paragraful asta, egocentrismul meu supradimensionat ma determina sa fiu convinsa ca lumea nu ar mai putea continua la fel fara mine. Sunt constienta ca este o idee absurd de megalomana, desi chiar fizic vorbind universul se schimba la fiecare fractiune de secunda, odata cu moartea oricarei vietuitoare a carei energie se transforma in altceva. Insa nu am nevoie de explicatia asta ca sa cred ca viata ma iubeste🙂 Si e o perspectiva al naibii de buna cand ai nevoie sa treci peste momentele dificile.

Ploua in continuare. Stau la caldura, in halatul moale, si ascult muzica lenta. As bea un pahar de vin dar nu mai am. E bine oricum. Si genunchiul isi revine. Stiti melodia aia? Aproape fiecare zi ar putea fi de fapt perfecta pentru daydreaming. Suntem noi prea ocupati cu crearea de probleme ca sa recunoastem asta.

As mai scrie dar imi e lene.🙂 O lene de-aia toropitoare si placuta. De la ploaie mi se trage. Pentru ca inca mai ploua. Dar si ploaia e frumoasa. Fiindca dupa unele ploi… Ar trebui sa ne bucuram de absolut fiecare ploaie, sperand ca va aduce cu ea un curcubeu🙂

Tag-uri:, , , , ,

4 gânduri despre „ganduri de ploaie

  1. Vampi Decembrie 11, 2007 la 4:17 pm

    Apropos de cum ar arata viata fara tine, uite-te la acest film: http://www.imdb.com/title/tt0038650/

    Vampi

  2. razvan Decembrie 13, 2007 la 12:57 pm

    foarte misto filmul, si in ton cu perioada

  3. artista Decembrie 17, 2007 la 1:18 am

    Bine ca ati vazut voi multe filme😀 ma uit si revin cu pareri la obiect.

  4. […] în De zi cu zi la 9:45 am de magdici Dragi cititori (amandoi ) mai tineti minte asta? Sau asta? Ei bine, ideea de retinut astazi ar fi ca un genunchi nu se repara niciodata de la sine. Si daca […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: