Cum e cu indragosteala asta?

Oare ce iti lipseste pentru a te putea indragosti cu adevarat pana peste cap? Sau ce ai in plus?

Teoria mea cea mai draga referitor la dragoste in perioada asta se bazeaza pe o idee atat de obosita incat nu inteleg cum de nimeni nu se prinde de ea. Dragostea e subiectiva. Dragostea nu exista pur si simplu, este o reflexie a dorintelor, viselor, sperantelor tale. Dragostea este exact asa cum ti-o imaginezi tu, asa cum vrei sa o simti. Doar ca unii dintre noi au un talent special, prin care comunica simtirile lor in imagini de natura sa tulbure creierul unui muritor de rand; asa apar cartile si filmele si implicit cliseele imposibil de atins in 99% din cazuri.

Asadar, judecand in mod logic, nu exista iubire ideala asa cum nu exista partener ideal. Exista numai ceea ce vrei tu sa vezi in cel de langa tine. Totul e un mare compromis. Dar marii romantici imi sar in cap😀 spunandu-mi ca in intelegerea sentimentelor nu se poate aplica logica. As vrea sa stiu daca ei reusesc sa alunge realitatea asta deoparte. Sa puna pe umerii persoanei iubite acea mantie vrajita care o transforma in „the one and only”. Sa nu mai vada ca e banala, pisaloaga, prea grasa sau prea slaba, sa nu mai vada imperfectiunile, doar poezia. Si daca da, cum?

Ideea de mai sus e iarasi spusa mai frumos si mai pe larg intr-unul din capitolele unei carti dragi mie, mai exact aici. Poate va place si voua, eu stiu?

Ah, dar sa revenim. O alta intrebare pe care mi-o pun adesea este legata de ceea ce se afla (sau nu) in spatele cuvintelor celor care povestesc atat de frumos despre dragoste, fie ei scriitori, poeti sau scenaristi. Adica, sunt ei niste privilegiati ai soartei ca sa aiba parte de asemenea povesti? Au sufletul mai bine acordat decat restul si pot vibra mai intens pe asemenea sentimente? Sau doar imbraca (cum spuneam si mai sus) ceea ce simt, in mod constient sau nu, in niste forme mult exagerate? Adica fluturasii din stomac pe care toti ii simtim de atarea ori in viata capata noi dimensiuni si intensitati, modelati fiind prin forta metaforelor si hiperbolelor? Pentru ca in acest din urma caz m-as simti mult mai usurata.

Una peste alta, nu am inchegat o idee concreta in ce-am scris aici, dar nu conteaza. Ma gandesc ca poate pur si simplu o persoana rationala si cinica nu are cum sa isi piarda capul. Asa ca sa imi povestiti si mie cum e😀 Daca nu mi l-am pierdut cand aveam 17 ani, slabe sanse sa se mai intample acum, huh? Adica am fluturasi garla, dar am si capul din pacate. Is there anyone willing to take it away, please? At least this once🙂 ?

 

Tag-uri:, , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: