Ipocrizia unei fraze

Ma gandeam acum la o fraza cliseu, pe care o auzi in foarte multe filme: „hai sa punem copii nostri pe primul plan, sa nu lasam problemele noastre sa-i afecteze”, spun doi parinti care tocmai s-au hotarat sa divorteze. Mi se pare ironic intr-un sens foarte trist. Copilul va fi oricum iremediabil afectat de divortul in sine. Daca intr-adevar ai vrea sa il pui pe primul plan, inaintea frustrarilor si orgoliilor tale, nu ai mai apela la divort, nu? Ai incerca sa faci compromisuri pentru a ii oferi o familie functionala.

Nu ma refer aici la cazuri extreme care implica violenta, bautura, abuzuri sexuale sau mai stiu eu ce. Ma refer la oamenii normali, cu conditii de viata mai mult decat decente (ca sa nu spun plini de bani) care s-au trezit intr-o buna zi ca nu se mai inteleg si ca vor drumuri separate. Foarte bine, optiunea fiecaruia. Dar da-o dracu de treaba si de ipocrizie, nu te preface ca iti pasa de copilul ala mai mult decat orice. Te minti singur. Iti pasa in primul si in primul rand de ce vrea fundul tau, actionezi in consecinta, si de-abia dupa aia incerci sa adaptezi situatia creata la ce crezi tu ca ar fi nevoile copilului.

Nu am fost implicata niciodata intr-o situatie de acest gen. De asta imi e usor sa generalizez si sa arunc vorbe grele. Nu stiu daca eu as reactiona mai bine. Si sunt sigura ca in fiecare caz, fiecare persoana implicata are cel putin 10 scuze valabile pentru actiunile sale. Dar judecand la rece, asa vad lucrurile astazi.

Tag-uri:, , ,

8 gânduri despre „Ipocrizia unei fraze

  1. mrlen Octombrie 6, 2007 la 4:15 pm

    mda interesant numai ca parintii nostri nu pot sa faca nimic sa impieedice sa nu ne faca rau..ei vror cica sa ne fie bine ..dar mai mult ne scot ochii.daca ar fi si daca ar exista o scoala ptr ei sunt sigura ca ar ramane toti repetenti…ei nu stiu cum sa ne ia ne intrezic multe lucruri ca sa nu vedem ce si cum ..cum sta treaba de fapt in ..eu nu stiu cum e dar cand o sa am copii o sa incerc sa nu impiun multe o sa incerc sa le arta cum e viata sa ii las sa se descruce sa faca ei greseli si sa isi dea seama ca le e bine sau nu…..o sa ii invat atat cat trebuie si cum sa se descurce in viata ..nuj eu cu mama si cu tata sa zic ca ma inteleg bine…dar nu am voie sa fac nimic si cred ca sde aici va da-ti seama fiecare cum sta treaba..dar cred ca si eu sunt de vina ca nu am ripostat si ca nu m-am angajat si tot asa…offff

  2. Maroniul Februarie 6, 2008 la 10:52 am

    ce simplu le zice mrlen : ‘o sa ii invat atat cat trebuie’, de parca tragi o linie si zici ‘atat e cat trebuie’! iti dai seama ca e greu sa mentii un echilibru si inevitabil cazi intr-o extrema sau alta.

    in fine, revenind la magdici. sa luam un exemplu, 2 parinti la 30 de ani decid ca nu se mai inteleg si vor drumuri diferite. tu zici ca ar trebui sa stea impreuna doar de dragul copilului ?? doar sa-i ofere lui o un mediu [aparent] normal ? Dar cum ramane cu viata lor ?? crezi ca e usor sa te minti in fiecare zi? mi se pare sacrificiul mult prea mare!
    io m-as pune pe mine pe primul plan, sau hai, pe un plan egal cu cel al copilului (intr-o situatie de genul asta). ma gandesc ca daca ma simt eu bine ii pot oferi si lui tot ce are nevoie, material si educational.

  3. magdici Februarie 6, 2008 la 2:23 pm

    Mie mi se pare ca oamenii incearca din ce in ce mai putin sa faca lucrurile sa mearga… stii? Si se despart mult prea usor. Nu ai asezat capacul la veceu, gata, nu ne mai potrivim, ne luam jucariile si o luam de la capat., un nou inceput, o noua viata. Chiar asa? Esti sigur ca e singura si ultima solutie?

  4. Maroniul Februarie 6, 2008 la 2:41 pm

    sunt dispus comunicarii, intelegerii si acordarii unei noi sanse, dar daca l-ai prins cu dansa’n transa (cum ar zice Rocco – ca tot e el un personaj de blog), sau cand totul este maro pe alb asa, nu prea vad de ce te-ai mai sacrifica sa traiesti impreuna. pur si simplu o iei de la cap si accepti provocarea de a creste singur copilul sau de a trai departe de el.

  5. magdici Februarie 6, 2008 la 7:06 pm

    Pai da, sunt cazuri si cazuri. Eu eram furioasa la momentul ala mai ales pe cuplurile pline de bani, pe care oricum ii doare la cot de copii, dar ii apuca marea dragoste materna/paterna fix cand se hotarasc sa divorteze, pe motive foarte serioase in general.
    Rocco e personaj de blog? de cand?😀

  6. iubitor de femei cu minim 5 ani mai mare Februarie 11, 2008 la 6:34 pm

    Rocco…..pai cred ca se plictiseste acasa, dupa ce termina zacusca😀

  7. Maroniul Februarie 12, 2008 la 1:57 pm

    lasand offtopismele cu Rocco…

    ‘astia bogati e si ei oameni’ ma, poate d’abia atunci isi dau seama de anumite sentimente, chiar daca luate ca doar niste trairi primare.
    sau poate vor doar sa pozeze in fata tabloidelor ca niste parinti seriosi, si atunci da, e de blamat ca o fac doar pt imagine.

    dar stii ce draga? mi se cam falfaie de astia bogati, mai interesant mi se parea exemplul meu

  8. geea Iunie 24, 2008 la 9:27 pm

    d c trb sa priviti lucurile asa¿?¿? ati prefera sa stati q niste parinti care se cearta din orice lucru minor¿? va spun eu k nu pt k nu ati suporta apoi tie ti’ar conveni sa stai q o persoana p care nu o poti suporta¿? iti garantez eu k nu…. eu am avut o situatie destul de ciudata in familie…ai mei nu sunt despartiti in teorie dar practica e varza…en fin eu sunt d parere k dak nu t intelegi poti sa t dsparti k mai mult sufera copilul ala care va vede certannduva tot timpul..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: