Category Archives: Poze

frozen

frozen, originally uploaded by magda.moraru.

The red fury

the red fury, originally uploaded by magda.moraru.

brick arcades

brick arcades, originally uploaded by magda.moraru.

My lake in sunset

My lake in sunset 1, originally uploaded by magda.moraru.

Ca sa ma dau mare ca sunt internauta, am inceput sa ma joc si pe flickr. Daca iese bine pastrez postul :) Poza e facuta la noi in parc asta toamna.

Sibiu, mai detaliat

Sa revenim…

In ciuda previziunilor meteo catastrofice, am ajuns pe o vreme oarecum insorita; am facut cunostinta cu hotelul si nu stiu cum sunt restul dar in necunostinta de cauza eu il declar cel mai frumos hotel din Sibiu, chiar in piata mare, decorat si mobilat pe interior ca un palat mic (un palatel :D )

From 1 mai 2009

Dupa o examinare amanuntita a camerei imense (de la etajul 2, se vedea toata piata :D ), am petrecut restul dupa amiezii mancand si plimbandu-ne prin mare parte din centrul vechi. Fireste ca imi placea deja si imi revenea instinctul de mic japonez, care s-a manifestat printr-un numar haotic de poze declarate artistice.

From 1 mai 2009

M-a mirat si nemultumit un pic, mai mult in fiecare zi, procentul exagerat (cred ca 70% nu e o greseala) de restaurante italienesti. Avand in vedere ca si Bucurestiul abunda de ele, sunt un pic saturata de mancarea italieneasca, si in ciuda asteptarilor mi-a fost destul de greu sa gasesc un loc in care sa imi fie satisfacuta in mod acceptabil pofta acumulata de ceafa de porc la gratar cu cartofi prajiti :D (am cele mai nesanatoase pofte la mancare, da’ incerc sa le dau urmare cat mai rar). In fine, nu a fost o problema majora, dar intr-un oras ca Sibiul m-as fi asteptat mai degraba la restaurante cu specific medieval decat la pizzerii. Parca nu se potriveau.

A doua zi am mers, fireste, la muzeul satului. Foarte misto amplasat, cu casutele bine intretinute si totusi pastrand o oarecare salbaticie data de padurea de ulmi si stejari, multi seculari. Mi-a placut faptul ca puteai sa intri in multe dintre case, sa urci pe toate prispele, desi asta duce la o potentiala degradare mult mai rapida; mi-a placut biserica mica-mica, de tavanul careia aproape dadeam cu capul, mi-au placut morile de apa si de vant, mi-a placut grija pentru detalii, mi-au placut oamenii care dadeau la coasa pe post de masini ecologice de tuns iarba :D si mi-a placut cam tot ce am vazut in general. NU mi-a placut restaurantul-terasa la care am mancat, singurul de acolo, din doua motive nesemnificative: mancarea proasta (ceafa la gratar = felii de mezel lejer arse, cartofii prajiti = cartofi de macdonalds si ciolanul cu varza incredibil de gras) si serviciile tot proaste (am asteptat jumatate de ora sa ni se aduca nota de plata, fiecare chelner pe care il abordam ne spunea sa vorbim cu cel care ne servise si care aparent intrase in pamant). Nu mergeti acolo. Dar per total, muzeul e impresionant si merita o zi intreaga de vizita… trebuie numai sa fii mancat si entuziast, ca sunt foarte multe de vazut.

From 1 mai 2009

Dup-aia… Am vazut muzeul Bruckental, unde eu m-am extaziat la numarul mare de picturi de Grigorescu, Aman, Andreescu, Luchian, Tonitza, chiar si Tuculescu; nu stiam ca sunt atatea acolo si nu ma asteptam. Am urcat intr-un turn (ala dintre piete) si am cinat romantic intr-un restaurat subteran care avea marele avantaj ca dadea meciul. Mama, ce m-am mai bucurat, nu imi venea sa cred ce norocoasa sunt :D Dar de data asta gusturile mele culinare s-au declarat total satisfacute, asa ca spatele meu s-a resemnat cu a deveni temporar fan Dinamo, desi portarul lu’ ailalti era mult mai dragut. Niciodata nu am inteles cum poti sa iti alegi cu ce echipa de fotbal tii daca nu dupa cat de draguti sunt jucatorii.

M-am plictisit de scris, da’ voi n-aveti de unde sa stiti, ca n-a ajuns nimeni cu cititul pana aici :) Mai vreau sa spun doar de turnul bisericii (evangheliste?) care era destul de inalt si ale carui scari nu aveau niciun sistem de siguranta, in schimb daca te uitai in jos puteai sa vezi perfect de unde pornisei, nefiind niciun etaj sau platforma intermediara intre randurile de scari. De-asta era poate o idee buna sa nu te uiti in jos pe cat posibil. Si am ajuns langa clopotele imense fix cand se dadea ora exacta, de imi mai zangane si acum creierii, zici ca sunau de sfarsitul lumii, atata galagie faceau.

From 1 mai 2009

Si cam atata. Sigur mi-au scapat acum multe alte lucruri care mi-au placut , mi-am adus intre timp aminte de plimbarea pe langa zidurile vechi ale cetatii si de faptul ca peste tot prin centru reclamele firmelor sunt fortate sa se incadreze in peisaj – de exemplu, sigla Vodafone era maro si nicidecum rosie, doar lumina din magazin era rosie de zici ca era bordel din Amsterdam (nu stiu de unde stie Razvan cum aratau bordelurile din Amsterdam, da’ am trecut peste asta :D ).

From 1 mai 2009

Restul de poze aici.

si alte impresii

Multi ciudatei; densitatea de piercing-uri si par vopsit in cele mai dubioase culori si bocanci tintuiti si frizuri amuzante era depasita doar de densitatea de copii blonzi cred :D

Tokyo Hotel e o formatie? Daca da, azi am vazut cea mai mare fana a lor. Nu se vedeau, dar cred ca avea si chilotii imprimati cu Tokyo Hotel.

Din avion, inainte de a intra in stratul cel gros si interminabil de nori:


Altceva… le au si ei pe ale lor:

Asa arata panoul unui lift dintr-un hotel de 23 de etaje:

Si vederea de la micul dejun de care spuneam:



Si gata, plec acasa :D

impresii de Gothenburg

SI la a doua impresie, frigul tot ramane. E mult prea frig!! Le spune cineva si celor de aici ca suntem la sfarsitul lunii iunie? :D Am fost sa ma plimb jumatate de ora prin oras, suficient cat sa inghet, sa fac cateva poze si sa imi iau doua perechi de pantofi.

Altceva. Ma fascineaza traficul. Ma rog, pseudo-traficul. La ora 6 jumate seara, in zi de lucru, erau pe strada cam tot atatea masini cate sunt la noi duminica la 7 dimineata. In dimineata de dupa revelion adica :D

A mai trecut un pic de cand am inceput sa scriu postul asta, asa ca s-au mai strans impresii. Si cea de baza este ca am facut alegerea cea mai buna acum catvea luni. E o tara tare frumoasa, si curata, si civilizata, si Gothenburg e un oras linistitor pentru o perioada scurta. Dar cred ca as innebuni aici in maxim doua saptamani. E mult, mult prea mult calm pentru mine. (Sa nu mai vorbim de frig) Si pustiu. Unde sunt oamenii de pe strada, care sa rada, sa vorbeasca tare? Stiu ca Bucurestiul este o extrema neplacuta, dar aici este cealalta extrema, care mi se pare mult mai greu de suportat.

Cu toate astea imi place in mare masura.  Strict obiectiv vorbind. Doar ca ceva nu se leaga. Uite un exemplu, cu suedezii (si suedezele). Teoretic, e super, fiindca e plin de oameni inalti si bine facuti, blonzi si zambitori. Dar cumva nu imi plac. Nu pot sa explic de ce. Sunt constienta de faptul ca au trasaturi frumoase, dar tot nu ma atrag. La fel e si cu Suedia insasi. Are toate ingredientele, dar… In fine, ii mai dau o sansa, astept sa vad si Stockholm-ul. :)

In plus, e prima oara  de foarte multa vreme cand imi e un dor incredibil de casa. Si nu am fost plecata decat de 3 zile. Parca au fost 100 :( Sunt trista poate din multe motive (unul important fiind ca mi s-a dus dracului cardul, nu mai merge nici de frica, si m-am trezit fara nici un ban si cu datorie la hotel) si poate asta influenteaza impresia generala din momentul asta, dar abia astept sa ajung acasa.

Poze.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 339 other followers