09.28.09
Ce ligamentul meu, 2 – meniscul
Din momentul in care am programat prima operatie, artroscopia pentru menisc, am inceput sa ma panichez. Putin cate putin, de cate ori imi aduceam aminte. Stiam ca e ceva foarte simplu, dar imi era in primul rand teama de necunoscut. Nu fusesem niciodata operata, nici macar pentru o apendicita sau pentru niste polipi (nici nu stiu daca te opereaza la aia, daca nu, ma scuzati 
). Asa ca in mod periodic imi veneau cele mai sumbre idei. Ca sa intelegeti nivelul, una dintre ele era ca medicii si asistentele ar putea sa o puna de un viol in grup in timpul operatiei, ca tot nu as simti nimic. In fine, faptul ca ar trebui poate sa vizitez si un psiholog intr-una din zile e alta treaba.
Cu o saptamana inainte, eram in verva maxima. Ma apuca plansu’ la cuvantul anestezie (de aia mi-era cel mai frica) si as fi vrut sa mai aman operatia cu inca un an. Din fericire asta nu era posibil, asa ca in ziua cu pricina m-am prezentat frumos la clinica. Urma sa mi se faca rahianestezie, in coloana, si pt asta regimul nu e asa de dur, trebuie sa nu mananci/bei doar cu 5-6 ore inainte. Din momentul in care m-am instalat in rezerva de spital, totul a parut sa intre pe un fagas normal. N-am asteptat mult si m-au chemat, mi-au bagat o perfuzie cu ceva generator de happiness, moment in care totul a devenit extrem de amuzant. Intepatura pentru anestezie nici n-am simtit-o macar. Iar operatia in sine a fost doar un prilej de glume (inteligente!!) cu doctorii si s-a terminat cu bine suspect de repede. In realitate a durat cam o ora si un pic cu tot cu anestezie.
Privind inapoi acum, imi dau seama ca a fost parfum. A durut un pic in prima noapte, n-am prea dormit deloc si de fept cel mai rau ma durea spatele de la pozitia destul de imposibil de schimbat. Cea mai grea incercare din prima noapte e dusul la toaleta, ti se face rau de la nemiscare, nemancare, sange pierdut, durere etc. Dupa aia e OK. Asistentele au fost super dragute si in caz ca nu ati retinut inca, nu am dat nici macar un leu spaga.
A doua zi a fost ultima chestie neplacuta, scosul drenei, a durut ceva dar dupa aia a fost de 10 ori mai bine. Am plecat pe la ora 12 pe picioarele mele si cu un program strict de exercitii. Prima parte, chiar daca cea mai usoara, trecuse. Macar acum stiam ce ma asteapta, in plus eram multumita de servicii si de modul in care decursesera lucrurile. Toata lumea fusese profesionista si mai mult decat amabila, ajutand sa mai trimita la dracu frica mea de operatii.
- va urma -
imugur spus,
septembrie 28, 2009 la 9:33 pm
la polipi iti baga un cleste pe gat cu care iti scoate polipii din gat, ca la amigdale. e pe viu, fara anestezie. nu am facut si nu recomand. exista tratamente naturiste pentru asta, fiu-meu a scapat!
cat despre viol, nene am un unchi psihiatru
magdici spus,
septembrie 28, 2009 la 10:22 pm
Bleah. Pacat ca nu se repara si genunchii cu tratamente naturiste
Si am zis psiholog, nu psihiatru 
e o nuanta aici, da’ conteaza 
imugur spus,
septembrie 28, 2009 la 10:40 pm
cum ma, sa te violeze sub anestezie si tu vrei numai psiholog?
magdici spus,
septembrie 28, 2009 la 10:42 pm
daca chiar as fi crezut asta, cred ca eram in camasa de forta pana acum
))
Crenguta spus,
septembrie 29, 2009 la 8:30 am
Mugur, n-ai vazut kill bill?
si daca dai un search pe google o sa gasesti ca exista cazuri reale de pacienti violati in timp ce erau sub anestezie, unii la dentist.
atunci cand ne e frica ne trec multe prin cap, idei care de care mai trasnite. cand am citit ce a scris magda eram sigura ca se vor ridica niste sprancene. pe langa faptul ca mi s-a parut funny, e tare ca magda a scris pe blog cand restul probabil nici nu am avea curaj sa recunoastem fata de noi insine toate tampeniile care ne fulgera mintea uneori…
imugur spus,
septembrie 29, 2009 la 8:36 am
ati sarit voi pe mine
va uitati la prea multe filme si de-aia aveti gandurile astea!
Crenguta spus,
septembrie 29, 2009 la 8:43 am
am vazut cu cativa ani in urma un documentar despre nu stiu ce pastila, nu retin cum se numea, pe care ti-o puneau angajatii de la hotel in pahar si dup-aia te violau si tu erai intr-o stare de euforie, adica si cu zambetul pe buze. dupa care aveai 3 zile in care nu iti aminteai nimic si abia dupa 3 zile incepeai sa ai flashbackuri dar nimic concret… s-a intamplat in Anglia si in proportie de 70% erau violati barbati . multi nu depuneau plangere, ca deh, barbati, plus ca dupa 3 zile+ e cam greu sa mai dovedesti ceva. producatorul medicamentului a trebuit sa coloreze pastila in albastru sa se vada cand e dizolvata intr-un pahar de sampanie etc … it’s a sick world out there, asa ca nu ma mira ca ne trec astfel de ganduri prin cap.
imugur spus,
septembrie 29, 2009 la 9:38 am
adevarul e ca la voi in Suedia se fura cu elicopterul. deci da, ai dreptate it’s a sick world
magdici spus,
septembrie 29, 2009 la 12:08 pm
Bai eu nu am dat search pe google si nici prin minte nu-mi trecea ca ar putea exista o baza reala pentru asa ceva
adica una e sa iti treaca un milion de balarii prin cap si sa iti dai seama ca exagerezi si alta e sa la cauti pe net si sa le crezi… Oricum, sick sau ne-sick, pana ce nu castig la loto (adica niciodata) ma consider in partea “safe” a statisticilor 
Razvan spus,
septembrie 29, 2009 la 12:12 pm
acum daca stau sa ma gandesc parca am si eu niste flashbackuri de prin facultate. imi amintesc asa niste bucati hmmm erau 2 hmmm cred ca blonde hmmm
imugur spus,
septembrie 29, 2009 la 12:24 pm
am calatorit des… m-am invatat sa le ignor
magdici spus,
septembrie 29, 2009 la 12:28 pm
Banuiesc ca imi raspundeai mie… sau si blondele le ignori?
Crenguta spus,
septembrie 30, 2009 la 7:55 am
@imugur zi mersi ca nu sunt romani si hotii astia
se pare ca sunt sarbi
Ce ligamentul meu, 3 – ultima parte « Magdici spus,
octombrie 13, 2009 la 9:44 pm
[...] De data asta stresul de dinainte fusese minim fiindca stiam deja la ce sa ma astept de la operatia de menisc. Ce naiva [...]